Fragment dintr-o noapte ploioasă

Fragment dintr-o noapte ploioasă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-09-28 | |

aripă udă -
ploaia
atârnă greu...
de sete
țintirimul -
cetate încremenită.

de ploaie
Bacovia
în sufletul meu
s-a ascuns
ca o idee nelumită.

"te uită cum plouă în noapte!"
(Bacovia îmi spune şi tace plângând)

şi plouă a cruce
şi plouă a moarte
şi-mi trece prin suflet
o toamnă ţipând.

La căderea umbrelor

La căderea umbrelor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-05-02 | |

La căderea umbrelor
florile
brodează pe aripi de fluturi
apusul soarelui

Aşteptarea
devine durere prenatală

Păsările
scot la licitaţie zborul

Crucile
înmuguresc
în inimile muribunzilor

Stăpânul rădăcinilor
scrie Apocalipsa umbrelor

Veşnicia
pare nespus de scurtă

La căderea umbrelor…

Niciodată pietrele

Niciodată pietrele
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-05-02 | |

Niciodată pietrele
nu vor atinge
sânii fecioarei,
niciodată pietrele
nu vor strânge
coapsele femeii,
niciodată pietrele...
Niciodată!

Într-o seară
Manole, meşterul,
s-a îmbătat (bietul),
uitând s-o mai zidească
pe Ana,
după cum sta scris
să fie.

(de spaimă)
Cei „nouă meşteri mari,
calfe şi zidari”
fugiră care-n cotro.

(de supărare)
Ana
fugi şi ea
cu un crai
dintr-o altă legendă.

Au mai rămas
doar pietrele
şi Manole.
El, Manole,
se jură
în fiecare dimineaţă
(la cântatul cocoşilor)
că odată şi odată
tot o va zidi
pe Ana,
dar ele, pietrele,
nu-l cred.

Pietrele ştiu
că niciodată...

Mustangul

Mustangul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2007-11-25 | |

bunului meu prieten Eduard Antonian

Eu sunt mustangul stepelor divine
şi coama-n vânt mi-o port ca pe o ninsoare,
eu galopez prin visul neînceputelor fecioare,
pe mine mă nechează doar mânzele virgine.

Pe mine toamna mă cere, să fiu doar al ei
şi ploaia mă vrea, şi mă plânge...
Dar cum să fiu amantul ploii? Când prin sânge
îmi curge focul şi din ochi îmi scapără scântei.

Eu sunt cel neatins de ham şi fier,
eu sub poveri, nu-mi încovoi spinarea,
la drum purced doar când simt chemarea
în trupul meu de vânt şi cer.

Pe la răscruci eu nu voi da cu banul,
căci însuşi drumul îmi plânge sub copită,
iar clipa cea mai tristă îmi pare fericită...
Credeţi-mă vă rog!Eu sunt Edy Armeanul.

Sabia lui Damocles

Sabia lui Damocles
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2007-11-11 | |

Am îngenuncheat ca să mă rog
la chipurile de bronz ale poeţilor,
iar amintirile au strigat:
"Îmbrăcaţi-l în cămaşa lui Nesus,
şi culcaţi-l pe patul lui Procust!"
Timpul atârna greu
deasupra capului meu
ca o sabie.

* * * poezie

* * *
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2007-10-02 | |

Voi pleca discret
să nu aud glasul tau,
ce suna a clopot
turnat din iubire,
vestind câte-o moarte,
vestind câte-o nuntă...

Iar timpul din trupul
tău muşcă,
ca dintr-un măr crăiesc,
la un ospăţ regesc.

Siguranţa

Siguranţa
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2007-09-30 | |

Am înarmat ţâncii
cu puşti de soc,
pistoale cu apă,
şi cai de lemn.

Bieţii soldăţei de plumb
al mileniului trei…

Poate la noapte vom dormi
mai liniştiţi.

*** poezie

***
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2007-09-30 | |

***

Dacă aş putea
învăţa limba păsărilor,
atunci, poate,
aş înţelege zborul
şi m-aş simţi liber-
în faţa dragostei
şi a morţii.

Fata îmbrăcată în mov

Fata îmbrăcată în mov
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-09-25 | |

precum desfrânatele de pe străzile Vechiului Babilon
fata îmbrăcată în mov
hoinărește prin gândurile mele.
uneori ținăndu-se de mână cu un plop rânit de ploaie.
pași lor se preschimbă în cuvinte
cuvintele în păsări uriașe
cu roți dințate în loc de aripi
purtând în ciocuri povara frunzei de măslin.

câteodată pași lor se preschimbă și în tăcere
iar tăcerea în păianjeni uriași
care țes pe cer legământul curcubeielor de rouă
atunci păsările se războiesc cu păianjenii
iar fată îmbrăcată în mov
la braț cu plopul rânit de ploaie
pe sub războiul ceresc
se duc până la stejarii lui Mamre
dincolo de care începe moartea.

o moarte liniștită ca visul unui prunc nelumit.