Sărbătoarea narciselor

Sărbătoarea narciselor
personale [ ]
Intervi

u cu prof. dr. Vasile CURELEAC

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-09-08 | |

Anul acesta în comuna Repedea, judeţul Maramureş, s-a desfãşurat a VIII-a

ediţie a „Sãrbãtorii Narciselor”. Cu acest prilej, l-am rugat pe dl. prof. dr. Vasile CURELEAC sã ne spunã câte ceva despre locurile în care cresc aceste minunate flori şi despre sãrbãtoarea lor.

Domnule Cureleac, ca profesor, de geografie sunteţi, poate, cel mai în mãsurã sã ne vorbiţi despre Poiana Narciselor, care se întinde pe teritoriul a douã state. Vã rog sã prezentaţi cititorilor noştri, în câteva cuvinte, aceste locuri minunate care se numesc Munţii Maramureşului.
Munţii Maramureşului reprezintã un spaţiu geografic bine individualizat, care se întinde pe teritoriul judeţului Maramureş – România şi pe teritoriul regiunii Transcarpatia – Ucraina. În general, aceşti munţi se caracterizeazã printr-un fond

forestier bogat şi pajişti alpine, cu o reţea deasã de ape curgãtoare, lacuri, cu faunã cinegeticã şi piscicolã bogatã şi printr-o florã alpinã unicat, cum ar fi aceastã subspecie de narcise «Narcissus Poeticus». Împreunã cu narcisele mai vegeteazã aici şi alte plante cu importanţã floristicã, precum Genţiana punctata, Genţiana Lutea, Genţiana Excisa, Letopodium alpinum şi altele.
Existã multe asemenea poieni cu narcise la noi în ţarã?

În România, narcisele sunt rãspândite insular, în ecotopuri diferite. Marta Bereş, în lucrarea sa „Narcissus Poeticus L. ssp. Stellaris din Munţii Maramureşului” relateazã cã în România existã 151 de localitãţi unde narcisele vegeteazã în mod natural, printre care se numãrã şi comuna Repedea, judeţul

Maramureş, care devine din ce în ce mai cunoscutã prin „Poiana cu narcise”, „Lacul Vindrel”, „Masivul Mehailecul”, peisaje alpine şi montane cu aspecte deosebite şi cu importanţã turisticã marcantã. Aceste obiective geografice fac parte din potenţialul turistic natural al judeþului Maramureş şi al Carpaţilor Orientali care, în viitor, vor face parte din reţeaua turisticã europeanã.
De ce Poiana Narciselor din Repedea este mai importantã decât celelalte locuri din Munţii Maramureşului, în care cresc narcisele?

Rãspândirea insularã a narciselor, poziţia perifericã-limitrofã precum şi restrângerea habitatului în Munţii Carpaţi joacã un rol floristic, ecologic şi ştiinţific important. Narcisele sunt rãspândite în Munţii Maramureşului în mai multe staţiuni şi anume: Polonenka, Şerban, Pop Ivan, Plaic, Tomnatic, la altitudini cuprinse între 1300-1937 m. Staţiunea Tomnatic-Sehleanu este mai importantã din punctul de vedere al suprafeţei şi a densitãţii acestor specii de plante de origine mediteraneeanã din halocen (perioadã de încãlzire climaticã). Aici, în etajul montan şi subalpin, primãvara formeazã adevãrate covoare albe, redând locului înfãţişarea unui colţ de rai. Suprafaţa acestei poien

e depãşeşte 100 ha. Narcisele vegeteazã în condiţii climatice temperat continentale, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 0-2 grade Celsius, cu ierni geroase şi lungi, precipitaţiile sunt bogate peste 1200 mm/an, şi pe terenuri cu soluri podzolice cu umiditate medie dar şi excesivã pe terenurile mai plane. Cea mai ridicatã densitate a narciselor se înregistreazã în Culmea Sehleanu, Sehleanu Mic – 55 de exemplare/mp, iar densitatea medie este de 20-25 exemplare/mp. Important este şi faptul cã narcisele vegeteazã şi dincolo de graniţa de stat, pe teritoriul Ucrainei, formând un covor unitar sub raport floristic cu o suprafaþã de peste 300 ha.

Dupã cum este bine cunoscut, multe astfel de locuri frumoase au fost distruse în ultimii ani. Se face ceva în sensul de a ocroti aceastã poianã, are ea statut de monument al naturii?
În judeþ

ul Maramureş au mai existat douã staţiuni cu narcise, şi anume în localitãţile Cîmpulung la Tisa şi Teceu Mic. Narcisele din aceste staţiuni erau amplasate în lunca Tisei şi au reprezentat cea mai joasã zonã de rãspândire naturalã a narciselor din Europa. Observãm cã activitatea iraţionalã şi neimplicarea factorilor de decizie duce la dispariţia speciilor valoroase pentru ştiinţã şi pentru populaţie. Pe teritoriul Ucrainei, regiunea Transcarpatia, raionul Chust, în imediatã apropiere de oraşul Chust, se aflã „Valea Narciselor” o staţiune declaratã î

ncã din anul 1980 monument al naturii. Aceasta a fost inclusã în cadrul Rezervaţiei Biosferei din Carpaţi şi prezintã un interes ştiinţific deosebit, mai ales prin faptul cã narcisele vegeteazã natural la cea mai joasã altitudine din Europa de 186 m cu o suprafaţã de peste 600 ha. Pe viitor trebuie întreprinse acţiuni ştiinþifice şi ecologice comune cu reprezentanţii Rezervaţiei Biosferei din Carpaţi în vederea soluţionãrii problemelor de conservare şi ocrotire a narciselor şi a altor plante endemice. Academicienii Nicolae Boşcaiu şi Dan Munteanu din cadrul Academiei Române din Cluj Napoca împreunã cu specialiştii Societãţii Ecologice din Maramureş au realizat studii privind condiţiile de vegetaţie şi rãspândire a subspeciei, care, în prezent, are statut de monument al naturii. În anul 1999, la invitaţia conducerii Primãriei şi a Consiliului Local s-au fãcut demersuri pentru legiferarea „Poienei cu narcise” ca monument al naturii şi s-a iniţiat sãrbãtoarea „Nedeea narciselor” care, iatã, anul acesta atinge a VIII - a ediţie. Aceastã sãrbãtoare a devenit o tradiţie pentru locuitorii comunei şi se desfãşo

arã în ultima duminicã din luna mai. Staţiunea cu narcise Tomnatic-Sehleanu a fost inclusã ca zonã nucleu din cadrul Parcului Natural a Munţilor Maramureşului cu o suprafaþã de 100 ha.

Turiştii şi localnicii prezintã un pericol de distrugere pentru acest loc?

Poiana cu narcise Tomnatic – Sehleanu este situatã la o distanţã de peste 7 km faţã de centrul comunei, în apropierea graniţei de stat cu Ucraina şi, în ultimii ani, este vizitatã de un numãr tot mai mare de turişti. Dacã în trecut numãrul turiştilor era redus, în prezent a crescut datoritã reclamelor adecvate pe internet şi în mass-media, dar nu turiştii şi localnicii prezintã cel mai acut pericol de distrugere a acestei specii de plante, chiar dacã aceştia recurg la culesul ei. Considerãm cã cel mai mare pericol este pãşunatul excesiv, care duce la tasarea solului şi distrugerea rãdãcinilor plantelor. În prezent, conducerea comunei Repedea, împreunã cu administraţi

a Parcului Natural Munţii Maramureşului, Consiliul Judeţean Maramureş, Societatea Ecologistã din Maramureş, Direcţia Silvicã Maramureş, Asociaţia de Dezvoltare Ivan Krevan, sunt preocupate de ocrotirea biodiversitãţii în zonã. Aceste instituţii şi alte organizaţii trebuie sã întreprindã mãsuri de conştientizare a populaţiei locale privind importanţa floristicã şi ecologicã a acestei specii şi sã gãseascã cãi reale de protejare a ei. Una dintre mãsuri este îngrãdirea zonei strict protejate cu gard şi interzicerea pãşunatului în zona Vavercin. În aceastã acţiune ecologicã ar fi necesarã o implicare mai serioasã a personalului Direcţiei Silvice Maramureş şi Administraţiei Parcului Natural Munţii Maramureşului, care ar trebui sã aplice mãsuri de avertizare şi sancţionare împotriva celor care, în mod voit, distrug narcisele şi alte specii de plante. Implementarea acestor acţiuni de protecţie şi conservare a biodiversitãţii, conştientizarea populaţiei sunt absolut necesare în pãstrarea

intactã a patrimoniului natural al florei şi faunei.

Domnule profesor, în încheiere, dacã aveţi un mesaj pentru turiştii care viziteazã asemenea locuri precum Poiana Narciselor?

Toţi avem faţã de generaţiile viitoare obligaţia moralã sã ocrotim mediul geografic. La nivel global situaţia ecologicã este criticã, natura este deosebit de afectatã, iar mãsurile luate sunt insuficiente. Se ţtie cã bumerangul ecologic este periculos şi inevitabil. De aceea, pãstrarea şi ocrotirea biodiversitãţii necesitã mãsuri complexe şi implicarea realã a factorilor de decizie.


Interviu realizat de Mihai TRAISTA

| index

VALORI CULTURALE UCRAINENE ÎN CONTEXTUL SPIRITUAL AL TARII MARAMUREŞULUI

Mihai TRAISTA

Spre sfărşitul anului 2007, sub egida Centrului de Studii Transilvane a Academiei Române a apărut cartea prof. dr. Ion Petrovai intitulată: „Multiculturalism în Ţara Maramureşului valori culturale ucrainene”. De fapt lucrarea este o parte a tezei sale de doctorat, intitulată: Valori culturale ucrainene în contextul spiritual al Ţării Maramureşului”.
Cartea prefaţată de prof. univ. dr. Onufrie Vinţeler începe cu o scurtă introducere despre Ţara Maramureşului ca zonă multiculturală, continuă cu un capitol dedicat comunităţii ucrainenilor din Ţara Maramureşului:
- Aşezarea ucrainenilor în comitatul Maramureş;
- Incursiune în trecutul învăţământului în limba ucraineană din Maramureşul istoric;
- Cristalizarea şi afirmarea spiritualităţii comunităţii ucrainene din Maramureşul istoric;
- Trepte ale afirmării. Programe şi dezbateri literare. Cuantificări şi recunoşteri ale valorilor.
Capitolul despre personalităţi culturale ucrainene din Ţara Maramureşului prezintă 27 de portrete ale celor mai renumite personalităţi ucrainene din Maramureş. Primul portret prezentat este cel al lui Ivan Brona (1888 – 1945), medic de profesie, devenit general în armata maghiară, asasinat la 57 de ani, undeva lângă Budapesta de bandele teroriste ale timpului. Urmează portretul renumitului dirijor şi profesor de muzică Mihai Mitriniuc (1908 – 1981), apoi portretul poetului, ridicat din neamul huţulilor, Havrelo Clempuş (1910 – 1990) şi de portretele altor personalităţi ucrainene din Maramureş, dar din păcate lista nu este completă, aproape jumătate din portretele personalităţile ucrainene ale Maramureşului lipsesc din această lucrare, însă nicidecum din vina autorului.
Domnul Ion Petrovai spune, despre cartea sa: „Lucrarea de faţă este o treime din teza mea de doctorat şi cuprinde partea consacrată etniei ucrainene în decursul cristalizării ei la nivelul culturii culte şi mă refer la Havrelo Clempuş pe la 1940, când poetul publică la Cernăuţi câteva creaţii într-un almanah ce apărea acolo. După cel de al doilea război mondial, la Sighetu Marmaţiei, care socot că este capitala spirituală a etniei ucrainene din România, s-a constituit o structură de învăţământ serioasă cu dascăli bucovineni. Din rândul absolvenţilor liceului ucrainean şi a şcoli pedagogice s-au ridicat apoi o pleiadă de scriitori, cei care astăzi reprezintă scrisul ucrainean din România. Lucrarea este ilustrată de nişte medalioane, incomplete, bineînţeles perfectibile, dar mai ales sau făcut omisiuni, cu voia mea în sensul că am urmărit să reprezint fiecare categorie sprituală: teologul, juristul, ziaristul, omul de cultură, matematicianul şi celelalte specialităţi ale spaţiului cultural, dar şi din cauza oamenilor, care nu au crezut în mine şi m-au ocolit în a-mi răspunde la chestionarul pe care l-am lansat, pentru a fi completat.
Poate după apariţia acestei lucrări, pentru care aş putea zice, rar a fost aşa un drum lung pentru un atât de mic volum, poate se vor răzgândi, îmi vor oferi date despre activitatea lor şi vor accepta să facă parte din pleiada de valori culturale ucrainene.
Lucrarea se poate utiliza cu succes şi în şcoli, pentru a se ilustra, valorea şi istoricul etniei în spaţiul românesc, care trebuie cunoscute de câtre tineri, de asemenea, poate fi suportul unui curs opţional în facultăţile în care se predă limba ucraineană, pentru a constutuii un punct de plecare într-o investigaţie viitoare.
Eu la Sighet, unde este linie ucraineană, am în plan ca aceste medalioane, care sunt în carte, să le ilustrez cu mici monografii, să fie subiectele unor lucrări de liceenţe şi chiar din acest an, am reuşit săconving o studentă care va face o monografie Havrelo Clempuş. Deci în perioda mai, iunie va fi întregit medalionul facut de mine, de cel puţin 5-10 ori mai mult, încât să fie o minimonografie din viaţa şi activitatea, acestui însemnat om şi creator, în ciuda anumitor neajunsuri la capitolul studiu, dar destinul omului este aşa cum îi este dat, nu cum şi-ar dori el, în acest context, socot, că el merită să fie etalat pe măsura valorii şi contribuţiei sale la dezvoltarea culturii Maramureşului.”
Ion Petrovai s-a născut în 1949 în comuna Petrova, Maramureş, absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, specialitatea limba şi literatura română/limba şi literatura rusă (1975), doctor în filologie (1995), cadru didactic asociat al Colegiului universitar din Sighetu Marmaţiei, aparţinâd Universităţii „Babeş-Bolyai”. Specialist în cultura şi tradiţiile Ţării Maramureşului, în litertatura de expresie ucraineană din România, poet şi publicist, animator cultural, Ion Petrovai este o prezenţă constantă în publicaţii precum Tribuna, Steaua, Echinox, Luceafărul, Familia, Graiul Maramureşului,
Şcoala maramureşeană etc. Autorul al volumului de versuri Pasărea cu ochii în lună (1996) şi a numeroase studii de specialitate, comunicări ştiinţifice, îndeosebi privind valorile culturale maramureşene, tipărite în culegere de profil.

AUREL DAN, UN ÎNGER OCROTITOR AL SATULUI MARAMUREŞAN

Mihai TRAISTA

„Poetul iernilor noastre”, „Un soldat al picturii”, „Profetul picturii”, iată câteva dintre denumiri cu care a fost înnobilat artistul plastic Aurel Dan de câtre mari oameni de cultură şi artă din România. Nu sunt un cunoscător al operei lui Aurel Dan ci doar un admirator al ei, însă eu la-ş numi pe Aurel Dan „Un zeu al artei”. Un zeu care crează şi în acelaşi timp ocroteşte, fereşte din calea dispariţiei, obiceiurile şi portul satului maramureşan. Acel sfânt obicei, al ţăranului maramureşan de-a merge la biserică şi la târg îmbrăcat în hainele create de mâna lui, de o valoare inestimabilă, valoare la care nici cele mai moderne case de moda din lume nu se pot ridica. Nici un creator de modă nu-şi poate compara opera, cu cea a ţăranului maramureşan, cu cea a ţăranului român. De aceia Aurel Dan este un înger ocrotitor, un patron al satului maramureşan, al târgului, al bisericii, al ţăranului. Un vestitor al „evangheliei” obiceiului maramureşan. Atâta vreme cât există oameni ca Aurel Dan, nu avem de ce a ne teme că poteca spre biserica din deal va fi uitată. Atăta vreme cât există oameni ca Aurel Dan, noi întotdeauna vom smţi „vinovat” întorcându-ne spre vatra părintească spre a ne preface în icoane cu fii risipitori, aplecaţi, umili sărutând mâna care ne-a împodobit cu flori „chemeşa” copilariei noastre.

Lui Aurel Dan, i s-au dedicat poezii, i s-au făcut portrete, despre Aurel Dan s-a scris, se scrie, şi se va scrie pentru că Aurel Dan este o legendă vie condamnată la nemurire.

Aurel Dan a vâzut lumina zilei cu 60 de ani în urmă, în ziua de 6 februarie al anului 1946, în localitatea Aspra din Ţara Lăpuşului, judeţul Maramureş. Absolvent al cls. I-IV cu examen, Preluca Nouă 1956; Absolvent al cls. V-VIII cu examen, Copalnic Mănâştiur 1960; Admis în Şcoala Medie de Arte Plastice Cluj, clasele a VIII-IX-X-XI 1960-1964 (întrerupt din motiv de boală); Absolvent al Liceului prin Bacalaureat Lic. Dragoş Vodă Sighetu Marmaţiei 1969; Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj Napoca 1976-1980. S-a căsătorit în anul 1968, are 3 copii, locuieşte în Rona de Sus. Nu a făcut activitate politică nici înainte, nici după 1989.

Activitate profesională : între 1964-1966 învăţător suplinitor ; 1966-1968 Militar în termen ; 1969-1973 Decorator în reclamă comercială OCL Sighet ; 1973-1976 Decorator în comerţul intercooperatist judeţean ; 1980 – 1996 Profesor de desen-pictură la : Casa Pionerilor Sighetu Marmaţiei, Şcoala cu cls. I-X Rona de Sus,( Coştiui, Rona de Jos ), Şcoala cu cls. I-X Săliştea de Sus, Liceul pedagogic Sighet, Şcoala cu clasele de artă V-VIII Sighet.

Activitate artistică: Fresca în ulei la E.M. Cavnic -1969 ; Fresca „al secco” – Restaurantul „Două Veveriţe” –Lăpuşel – 1975 ; Renovare parţială a picturilor în biserica Rona de Jos – 1975 ;Confecţionarea a 55 răstigniri Protopopiatul Sighet şi altele 1971 -2003; Lucrare cu temă religioasă Icoana de Altar ăn bisericile din Preluca Nouă, Aspre şi Carpen 1964 – 1965, 2000 ; Zgrafitto-(110mp) SCZ-Sighetu Marmaţiei – 1986; Fresca „al secco” la Capela din Rona de Sus - !986; Renovarea picturii lui Livius Bordeaux Palatul Culturii Sighet – 1955 ; „Ritm contratimp” panou fresca –Liceul industrial nr. 1 Sighet 7,5 mp – 1999 ; Zgrafitto- (18 mp) Măn. Ucraineană Rona de Sus -2003.

Expoziţii personale : Între 1965 -1976 expoziţii peronale în Gherla, Tg. Lăpuş, Cavnic, Sighet(2), Vişeu de Sus, Baia Mare (2) şi Cluj ( neprofesionale);1979 –Galeria U.A.P.Baia Mare;

1980-Galeria „Tribuna” Cluj ; 1982 – Galeria U.A.P. Baia Mare ; 1985 – Casa de Cultură Sighetu Marmaţiei ; 1986 – Galeria „Victoria” Braşov ; 1987 – Galeria U.A.P. Baia Mare ; 1989,1992,1993 Muzeul Maramureşan Sighetu Marmaţiei; 1990 Galeria „Casa Mihaly de Apşa” Sighetu Marmaţiei; 1995- Galeria U.A.P. Baia Mare; 1996 – Galeria „trianon” Iaşi ; 1997- Galeria Noua Satu Mare; 1998 Casa de Cultură Baia Sprie şi Şcoala cu clasele I-VIII Rona de Sus; 1998- Centrul Cultural Olandez –Român Utrech Olanda; 2000- Cercul Militar Naţional Bucureşti ; 2000 –Galeria „Frezia” Dej ; 2001- Galeria U.A.P. „Apollo” Bucureşti ; 2002 - -Muzeul Naţional de Artă Cluj Napoca ; 2002 – Galeria U.A.P. Baia Mare; 2003 – Galeria „Milenium” Baia Mare; 2003 –Palatul Culturii Tg. Mureş Galeria U.A.P. ; „003 –Galeria „Helios” Timişoara ; 2004 –Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” Bucureşti; 2005 – Galeria „Rosznai” Sighetu Marmaţiei; 2006 –Centrul de afaceri MILLENNIUM Baia Mare.

Expoziţii şi manifestări expoziţionale de grup sau a U.A.P. Baia Mare : Salonul Naţional al Tineretului Cluj Napoca -1978 ; Expoziţia Naţională a studenţilor Bucureşti -1979 ;Expoziţia Naţională „Agricultura socialistă (…)” – Bucureşti – 1982 ; Expoziţia Naţională U.A.P. Bucureşti – 1985 ; Expoziţia „Voroneţiana” Suceava 1986,1988 ; Expoziţia „ Cântarea României” – Baia Mare, Cluj, Bucureşti 1985, 1987; Expoziţia U.A.P. Baia Mare, la Sala Dalles, Bucureşti -1989 ; Expoziţia „75 de ani de la înfiinţarea Academiei de Arte Ion Andreescu” Cluj – 1996 ; Festivalul ”Lucian Blaga” Alba Iulia – 1996 ; Expoziţia „Eurocarpatica” Przemisl Polonia – 1992, 2000; Târgul internaţional de Arte Vizuale Cotroceni-1999 şi Tetrul Naţional 2003 –Bucureşti ; Bienala „Lascăr Vorel” Piatra Neamţ -1999, 2001 ; Bienala de artă contemporană mondială Barcelona, Spania – 2001 ; Salonul de Grafică – Desen, Arad – 2002,2005 ; Saloanele Moldovei –Bacău, Chişinău -2003,2005 ; Expoziţia „grupul Român”, Bari – Italia-2003 ; Participant la toate expoziţiile organizate de U.P.A. Baia Mare în ţară sau străinătate, 1980 -2005.

Lucrări de pictură sau desene în MUZEE sau colecţi muzeale : Muzeul şi Fundaţia „Lucian Blaga” Alba Iulia şi Sebeş ; Muzeul de Artă Baia Mare ; Muzeul de Artă Modernă Bucureşti şi Sf. Gheoarghe ; Muzeul Naţional de Artă Cluj Napoca ; Muzeul Deltei Tulcea ; Cercul Miltar Naţional Bucureşti;Legaţia Română din Viena ; Colecţia Parlamentului Europei Strasbourg ; Biblioteca Regală Londra; Colecţia Băncii „Ţiriac” ; Colecţia Băncii de Stat- Turcia; Colecţia concernului Renault ; Societatea Greco – Română „IMEDICA” Bucureşti; Societatea „Lascăr Vorel” Piatra NeamŢ etc.

Lucrări de pictură şi desene în colecţii particulare, mari şi mici: Peste 600 de lucrări în ţară şi peste 400 de lucrări în 42 de state ale lumii.

Alte activităţi artistice : Grafică publicitară şi de ziar, coprţi de cărţi, EX-LIBRIS, lucrări publicate în reviste de cultură etc.

Premii: Menţiune la Cântarea României Cluj, cu lucrarea „Procesul Memorandiştilor”,1985 ;Locul IV 2Voroneţiana”, cu lucrarea „În faţa istoriei”, 1988; „Lucian Blaga” premiul festivalului, cu lucrarea „Veşnicia s-a născut la sat”,1996 ; Premiul Uniunii Ucrainenilor din România pentru activitatea complexă în artă, 1998 ; Premiul „Lascăr Vorel” pentru lucrarea „Structura geomorfică”, 1999 ; Diploma de onoare a municipiului Baia Mare, 1999 ; Diploma de EXCELENŢĂ – acordată de Consiliul Local şi Primăria Baia Mare 2005. – Aceasta este cartea de vizită al marelui artist Aurel Dan

„Modesta mea activitate artistică în ultimii 20 de ani am dedicat-o studierii, promovării şi reconsiderării aspectelor variate din lumea satului, în principal al satului maramureşan, singura zonă a Europei mai puţin alterată. Documentare reală au constituit-o drumeţiile prin toată Ţara Lăpuşului, a Maramureşului şi a Oaşului în 1964 şi 1965, apoi misiunea de profesor în Săliştea de Sus, Rona de Sus şi Sighetu Marmaţiei”, mărturiseşte Aurel Dan.

Aurel Dan este cunoscut, apreciat şi iubit de către toţi ucrainenii din Maramureş şi totodată din România, el este un adevărat prieten al al ucrainenilor, un colborator al lor.

Poetul ucrainean Pablo Romaniuc, care şi-a ilustrat coperta culegerii sale de poezii „Clopotele amiezii”cu pictura lui Aurel Dan „Sulul Timpului” şi căruia îi dedică poezia „Spectrele acvarelei” scrie: ”Pictor de talie mondială, Aurel Dan „scrie” şi istoria comunei Rona de Sus încă din clipa în care soarta la adus în Rona de Sus însurându-se cu spirituala ucraineancă - domnişoara Ileana Opriş. Cuvintele sunt de prisos deoarece artistul singur „vorbeşte” despre sine prin opera sa.” Trâind în Rona de Sus, artistul „descrie” în lucrările sale uliţele, cătunele şi viaţa satului ucrainean. Iar pereţii şcolii din localitate sunt împodobiţi cu picturile lui Aurel Dan, ca nişte icoane de mare preţ, mărturisind trecerea artistului prin şcoală. Amprentele artistice al artistului vor dăinuii peste veacuri şi în mănăstirea ucraineană şi capela din Rona de Sus.

În ziua de 6 februarie Aurel Dan a împlinit 60 de ani cu această ocazie la Centrul de Afaceri Millennium din Baia Mare a realizat o expoziţie personală.

Aş dori să închei prin cuvintele lui Valentin Ciucă : „Prin talent şi filosofia de viaţă, prin arta desăvărşită a trecerii de la sfiala unei miniaturi la îndrăzneala unei largi compoziţii, Aurel Dan este ultimul mare pictor român al satului de pretutindeni „

Iar din partea noastră îi dorim „Iz vody ta iz rosy” maestre!