Fragmente dintr-o dimineaţă în parc

Fragmente dintr-o dimineaţă în parc
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-10-05 | |

s-a oprit să admire penisul de bronz al discobolului. parcul tăcea ca o târfă înlăcrimată.
ea strângea între coapse dorinţa umezită de aşteptare.

- ptiu! uite-o şi pe parașuta asta cum beleşte felinarele la puţa îluia! se auzi o voce de mironosiţă cu poftele pierdute prin menopauză.

- rapidul va bate cu 2-0! spuse un ochelarist câtre un palton în carouri, din care ieşea un cap cu şapcă albă.

de undeva se auzea sirena unei maşini de salvare.

o văduvă ducea crini imperiali spre cimitir.

ea priveai tăcută penisul de bronz al discobolului.
avea sfârcurile maturizate de dorinţă.
iar discobolul ţinea în mână un sân de femeie...

|

Cantec de plastic

Cantec de plastic
personale [ ]
text umoristic

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-10-01 | |

Plastic, plastic şi iar plastic,
Plastic peste tot.
Deo cură în natură
Ne-am cam ştres pe bot.

Iarba verde e tot mai rară
Plasticul e în toi,
Ne vom trezi la primăvară
În lada da gunoi.

Pungi de plastic multicolore
Flutură pe văi,
Vom cosi cutii de bere
Şi le vom strânge în clâi.

Şi duce Dunărea cu ea
În loc de dor la vale,
Tuburi de spray, pantofi uzaţi
Şi multe sticle goale.

Nu avem apă, nu avem iarbă
Rare buruieni…
Pasc cuti de tablă, goale,
Cerbii prin poieni.

Plastic, plastic şi iar plastic,
Plastic peste tot,
Iată am intrat în Europa
Cu plastic cu tot.

|

La suprafata cuvintelor

La suprafata cuvintelor
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-10-01 | |

în beţia aşteptării strângi la piept dorinţa. probabil nici nu observi că nu mă înscriu în culorile de toamnă ale pereţilor tăi cu toate că trăiesc în tine ca o primăvară adormită.

dar tu mai cauţi ceva în urma ta și mai cauţi ceva în urma mea. poate urmele lăsate de lumina viselor sau cenuşa albastră a trecerii noastre... poate cauți punctul de ieşire şi întoarcere prin care nisipul se scurge în clepsidra atemporală cu toate că eu trăiesc în tine ca o poveste nerostită. îmi pun inima în palma ta și ating singurătatea trupului tău.

dar tu mai cauţi ceva în visul tău și mai cauți ceva în visul meu. poate umbra copacului minciunii sau povestea despre realitatea nopţilor noastre... probabil nici nu observi cum cerul se îmbată de parfumul buzelor tale și nici cum fumul amintirilor se preface în acorduri muzicale.

eu trăiesc în tine și încă mai am destulă poezie în suflet ca să te menţin la suprafaţa cuvintelor.

Locul nestiut de noi

Locul nestiut de noi
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-09-30 | |

În clipele tainice ale dimineţii, pașii tăi cad domol peste amintirile mele. Dincolo de geam, bolnava lumină, se face din ce în ce mai bine. Pașii tăi plutesc, curg, alunecă, se dau de-a dura peste visele noastre îmbrăcate în culori (incredibil de calde), iar dincolo de vise cocorii copilăriei numără şoaptele noastre de dragoste.

De ce ţi-ai lăsat paşii dansând prin sufletul meu gol? Te-ai ridicat și dusă ai fost. Uitându-ţi surâsul încremenit deasupra paşilor, iar drumul... drumul meu s-a rătăcit dincolo de dragoste și paşi tăi s-au oprit în locul neştiut de noi...

Fragment dintr-o noapte ploioasă

Fragment dintr-o noapte ploioasă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-09-28 | |

aripă udă -
ploaia
atârnă greu...
de sete
țintirimul -
cetate încremenită.

de ploaie
Bacovia
în sufletul meu
s-a ascuns
ca o idee nelumită.

"te uită cum plouă în noapte!"
(Bacovia îmi spune şi tace plângând)

şi plouă a cruce
şi plouă a moarte
şi-mi trece prin suflet
o toamnă ţipând.

Ca un fulger din cerul senin

Ca un fulger din cerul senin
personale [ ]
Critica literara

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-09-08 | |

(Stepan Tcaciuc ”Cuvânt despre confraţi”,
Editura Mustang, Bucureşti, 2003)


Mihaylo Traista a apărut în literatura ucraineană din România ca un fulger din cerul senin.
La început nu ştiam mare lucru despre el, deşi ne-am întâlnit de câteva ori, ba chiar am vorbit despre una, despre alta…
Nici atunci când a trimis, pentru prima oară, la redacţia revistei “Naş holos” câteva poezii, n-a scris nici un cuvânt despre sine. Poeziile meritau cu prisosinţă să fie publicate. De atunci creaţiile literare a lui Myhailo Traista sunt nelipsite din paginile publicaţiilor UUR: “Naş Holos”, “Ukraynskyi visnek”, “Novyi vic”, “Curierul ucrainean”, iar eu am devenit pentru Mihaylo Traista naşul de botez în literatură şi un confrate credincios.
Mihaylo Traista nu este doar un poet talentat, ci şi un talentat grafician. Aproape în toate numerele publicaţiilor mai sus amintite apar lucrările sale de grafică, însoţind propriile-i creaţii literare, dar şi creaţiile altor autori.
Culegerea de poezii a lui Mihaylo Traista “Simfonia ierbii de mătase” (Editura Mustang, Bucureşti, 2001) ni-l prezintă pe autor ca pe un liric fin, dar şi ca pe un umorist plin de spirit. Umorul sănătos şi-l extrage din nesecatele izvoare al folclorului ucrainean.
Mihaylo Traista e un poet bilingv, deoarece el scrie şi publică atât în ucraineană, cât şi în română. Timpul va arăta cum va rămâne el în amintirea generaţiilor viitoare - ca poet de expresie ucraineană, sau ca poet de expresie română. În oricare dintre cazuri, el va dăinui în amintirea generaţiilor ca un poet adevărat, deoarece este un talent înnăscut, iar pe deasupra îi place să asude pe ogorul literar şi eu sunt sigur că Mihaylo Traista un va îngropa talantul primit, ci-l va înmulţi.
Mihaylo Traista este privighetoarea poznaşă a Maramureşului, iar râsul şi trilul său sunt două emisfere artistice între care migrează cocorii pentru a se reîntoarce la cuiburile natale, timpul şi destinele dialoghează cu drumeţii, istoria notează cu sârguinţă în letopiseţurile sale cele întâmplate, când armele tac, muzele vorbesc, spunându-ne şi că e mai demn să mori în picioare, decât să trăieşti în genunchi.
Pentru mine, Mihaylo Traista va rămâne – Figaro sus, Figaro jos – un poet în Dumnezeiasca grădină a poeziei şi un artist în lumea culorilor şi a pensulei. Aşa mi-l închipui eu întotdeauna - cu condeiul într-o mână şi cu pensula în cealaltă, în timp ce gândurile îi strălucesc, iar cuvintele lui deschid ferestrele spre poezia universală. Mihaylo Traista este, pentru mine, un bărbat neînfricat, un haiduc al Maramureşului, care leagă capetele lumii într-un nod gordian, eliberând din colivii de aur păsări albastre, care duc pe aripi ninse de dor poeme, ca oamenii să se bucure chiar şi când sufletul le e brăzdat de tristeţi.

(Tradecere din limba ucraineană de Pablo Romaniuc)