Prin noaptea nebună
clopotul sună,
tu trage zăvorul,
în sloiuri mi-e dorul.
La tine-n odaie
e focu-n văpaie,
şi ai loc în tindă
de-o tristă colindă.
Argintul de lună
prin noaptea nebună,
îţi cade pe gleznă,
ca un ţipăt din beznă.
Aşterne şi patul,
sa-ţi fiu, vreau, bărbatul,
ca o rază de lună
prin noaptea nebună.
duminică, 13 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)