закарпаття

закарпаття
червень 2010

ЗАКАРПАТТЯ

ЗАКАРПАТТЯ
червень 2010

(делятин?..) закарпаття

(делятин?..) закарпаття
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
черовень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки.

коломия, музей писанки.
червень 2010.

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия,

коломия,
червень 2010

івано франківськ, центр

івано франківськ, центр
червень 2010

шевченківський гай, львів

шевченківський гай, львів
червень, 2010

сад світового українства, румунське деревце

сад світового українства, румунське деревце
червень 2010

сад світового українства, деревце румунії

сад світового українства, деревце румунії
ЧЕРВЕНЬ 2010

сад світового українства. деревце румунії

сад світового українства. деревце румунії
червень, 2010

валентіна, біля деревця канади

валентіна, біля деревця канади
червень 2010

сад світового українства, біля румунського деревця

сад світового українства, біля румунського деревця
м. трайста, п. романюк

сад світового українства

сад світового українства
м. трайста, м. якубовська, п. романюк

сад свтового українства, львів

сад свтового українства, львів
червень, 2010

церква, шевченківський гай, львів

церква, шевченківський гай, львів
червень, 2010

церква, шевченківський гай, львів

церква, шевченківський гай, львів
червень, 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ оперний театр

львів/ оперний театр
червень 2010

львів/ оперний театр

львів/ оперний театр
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ з уляною та михайлом тимошенками

львів/ з уляною та михайлом тимошенками
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

конгрес української діаспори

конгрес української діаспори
львів, червень 2010

конгрес української діаспори

конгрес української діаспори
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень 2010

львів/ у спільці письменників

львів/ у спільці письменників
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень2010

львів

львів
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

vineri, 28 noiembrie 2008

MONOLOG ÎN PANTHEON


Pablo Romaniuc


Uvertură monotonă în si bemol

Se dedică nimicului


?Stau pe nervul sidefiu din melancolia luminii
ca o velă în oceanul tumultului
acelor începuturi ce fi vor să fie
pornite în meandrele magmei
din vântul ce-mi umblă tiptil
ca o zână de la marginea lumii
prin plămânii razelor
spunând vorbe prin gura mea
prin tâmplele presărate cu pălcuri de stele
din alte necuprinsuri
?de ce te naşti şi strigi u-a-a-a-a!-uuuaa!uu-aa-u!
amestecându-te în neuronii hăului
trezindu-şi liniştiţii călători ai liniştii
?stau şi mă nasc şirag din şiraguri
de corali ai mărilor soaptelor înspumate
mă văd şi te simt văzând
te pierd şi te re-pierd şi te regăsesc
că aceasta-i menirea mea uu-a-ua-uaaaa!..
cum strigau între nişele reveriei şi a morţii clipelor
nesfârşite a mersului curgerii lucrurilor
?oare vei veni în leagănul meu
dintre surăsurile luminii străvezie
în plânsul lutului din urmele paşilor pierduţi
stai şi te întrebi cu fără de cuvinte încât se miră
apa şi cerul şi duhul dintre materii
te pregăteşti uneori să te transformi şi spui
că aşa a fost să fie – te-ai transformat!
Că eu îs prinţul începutului
şi sfârşitul spiralei lui Homer la marginea oceanelor
te-ai născut şi te vei duce – frunză să stai
pe geana lumii – mâine va fi o altă zi
când duhul va dansa mazurca şi hopac
pe caldarămul dintre miresmele primăverilor
acelor timpuri descătuşate din îngheţurile lumii
da da da din muzica sferelor din încleştările naşterilor
în zvărcolire va ieşi Călătorul prin poarta Panteonului
căutând drumul dintre orizonturi
de dincolo de lume – de dincolo de zidurile lui
? oare de ce i s-a născut dorul cunoaşterii
sau cine se va întreba de răscolirile lumii
în dimineţile uitărilor pe sub contururile vremilor
a tristeţilor răvăşite risipite ca nişte petale
de secole căzute din cartea hăului larg deschisă
pentru orişicine care porneşte aidoma Călătorului
să urnească sensuri spre nimicurile de dincolo de ape
şiroinde pe obrazul universului şi tot aşa
se deşiră nenăscutele slove cu bucuria privirii
din Panteonul răstignit între abisuri Călătorule
dar tu te naşti încă şi stai în drumul lui –
a Călătorului strigă altcineva din tine pentru tine
a-uaaa-uuua-a-a!!! durere şi sens şi amalgam:
aşa a fost la începutul zidirii Panteonului!
şi stau şi mă mir de unde-s neamurile materiei
din cupele vântului din potirurile focului din diademele
luminilor din scâncetul lutului îngemănate aici
şi numai aici să spună de ce este atâta plânset mocnit
la locul unde-l vom zidii fără de mâini fără de mişcare –
doar cu gura strigătului din strigăt şi atunci acesta-i
totemul zidirii lui ? te întreabă un sfânt firicel de iarbă
din ochiul clipei - şi – oare aceasta-i monada apei ?
de au înflorit stele la pervazul necunscutului
în ceasul strigătului uaaa-uaa-ua-a!! când oare vei spune:
s-a împlinit! m-am născut! m-am întrupat! şi vă aştept
la o altă facere uuuaa-uuuaa-uaaaa! ca un colind şi ca
un bocet plânsul din plânsul elementelor nevăzute
dar privite de himerele tăcerii – şi fi va primăvară
şi fi vor zăpezi în ochiul tău şi ai să-l aştepţi
devenind tu însuţi Călător printre monade – prin partea
feminină născându-te ai vrea să schimbi puterea lutului
şi a prafului din ţârână dând glas sângelui şi amin!
amin! amin! – sânge vei rămâne – nu lut-târână
nu foc şi nu apa oceanului şi gheaţa pentru viitorul
turnurilor Panteonului da da da – sânge vei rămâne:
sânge plângând şi şiroind pe cristalurile zvăpăiate
de la marginea abisului procreat şi sfinţit de luminile
umbrelor stelare ce te tot însoţesc Călătorule neştiut
şi treci treci odată valea neagră dintre stalactitele
dorului de ducă că tu vei fi al drumului şi numai al lui
pe pânza necuprinsului păşind păşind păşind păşind
până la amurg când va cădea de sus lacrima zborului
veşnicului Corb.




PRELUDIU

Stai întins pe marea de nisipuri cu ochii lumii
închişi între pleopele care au văzut minunea
şi tremură ca un munte de începuturi şi aştepţi aştepţi
aştepţi aştepţi şi nimeni nu mai vine şi nimeni nu plânge
şi nimeni nici chiar nimenea şi te scufunzi în materii
doar numai Corbul şi tu – Călătorule – le înţelegeţi
contopirea cu tot ce e în jurul înaltului şi dincolo
?au cum să mă apropii de voi dacă încă nu m-am născut
doar ştiu de voi şi de lucrarea voastră ? au cum să mai înţeleg şi să dau alt glas decât uuu-au-u-aaau! nu şoptei
să îi dau rostire nu umbrei să îi dau privire nu vrerii să îi dau vremuire ci doar strigăte de durere auuuu-auuuau!!.
şi aşa ajung să nu mă mai ştiu şă nu mă mai mir de starea
ta de umbra Corbului.

SCHERZZO

!plânge nisipul
!strigă abisul
!şuieră planetele
!căderea lor îmi zumzuie-n urechi
!bat tobele apelor
!plâng galaxiile clipelor
!roiesc schrâşnind meteoriţii
!hohotesc pianele sferelor
!lutul dospeşte
doar doar te vei naşte
concertul colindă întrebările
de dincolo de a astre
din nisipurile mărilor.



AMFITEATRU

singur singur singur singur singur
iar la amiază – doar tu doar tu doar tu
şi Corbul.


SOLO VIOARA I

aş fi vrut să fie anotimpuri
aş fi vrut lacrimi pe obrazul inimii să-i am
aş fi vrut să mă mângâi
uitării veşnicia să nu o dai
aş fi vrut să adie tristeţea
pe ochiul luminii clepsidră să n-ai
dar zborul spre fiorduri
durerea n-o curmă
iar florile lumii nu şti cui să-i dai
miresme de stele din candela vremii
adună-le-n ochii de dincolo de noi
materia plânsă nu curge-n paremii
din ruga din focul uitatelor ploi.

INTERMEZZO

!şi am plecat lovind cu gândul piatra de la hotarul
inimii că prea s-au adumbrit cărările cântările cu doruri
şi cu viorile inimilor frânte încă din ne-naştere
din neascultare a şoaptelor merelor de aur a grădinii
suspendate între Alcoor şi Ursa Mare între marea cea
roşie şi marea cea neagră din privirea ta învăluită
cu umbra Corbului înzăpezită cu clopotele albe
din nopţile aprinse de durere şi de trosnetele
bicelor din amurgul alb presărat de uitare
?cine vom fi noi oare dacă mă vei întâlni vreodată
umbră cu umbra mea pe lespedele amfiteatrului
din Panteon să te ascunzi în vorbe nu poţi că doar strigătul
ţi-e dat uaaaaa-uaaaa-aaa!!! nu vorba nu frânturi din
orchestra lumii din susurul ploilor stelare doar doar
vei afla şi ziua când te vei întâlni cu alt timp cu altă eră!

Uaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!


Paul ROMANIUC

6-7-8 Adar Alef 5768, între frânturi de ore-hore solare-nocturne-florare nu doar ivite de timpuri tivite nu spuse nespuse din inimă duse de mine doar plânse ca stele seduse ca neaua din zare cu sanchio calare se scrie tăcerea din lucruri te doare te îmbie cu lacrimi de crini şi de spin fără cărarea spre crugul amin.


CORBUL PURPURIU
2008 martie 15

Aripi purpurii ale corbului
îşi scutură colbul stelar
pe bagheta dirijorului
din Amfiteatrul Operei Morţii
stau mirii în aşteptarea simfoniei începutului sfârşitului
plâng spectatorii
cu borururile secolelor apăsate
şi umerii descântaţi de trubadurii începuturilor
vai ţie – călătorule!
printre mormintele de la temeliile catedralelor
bagheta se ridică
şi corbul plânge cu scâncete de copil
de răsună codrii durerilor trecerii
printre zăpezile anotimpurilor lui Vivaldi
!e frig doamnă
e frig şi-n clopotniţele catedralei
şi pe strunele şi corzile încordate
ale viorilor lumii
doar foşnetul de dincolo mai adie
şi iată! iată! corbul devine acrobat
şi circar purpuriu
pe bagheta veşnicului dirijor
înveşmântat în giulgiul recviemului.

TRAVALIU

Femeia a născut orizontul
bărbatul a luat lumina lui
la creştinat
la adumbrit
cu gândul lui
şi a vrut să nască
şi n-a putut
a înjurat
şi a invocat
a incantat
toate pleiadele solare
şi în zadar
naşterea nu a avut loc
atunci şi-a scos
o mână
şi a dat-o vântului
şi-a scos şi cealaltă
şi a dat-o aerului
apoi a urmat:
a) un picior – mărilor
b) celălalt (stâng) – oceanelor
c) (capul – lunii căzute
pe carapacea de broască ţestoasă
i-a rămas doar trupul în zvârcolire
capul cu diademele aureolei boreale
dansând valsul norilor
şi flăcărilor
deasupra sprâncenelor
acoperind irişii însetaţi
de meteoriţii poposiţi
pe organul facerii
întins pe o pânză de păianjen
legănat de universul
renăscut.
26 martie 2008

ZIDUL DE IEDERĂ

zidul de iederă
îmi stă mereu în cale
zidul de iarbă mi se aşează mereu pe pleoape
zidul de flori îmi înfloreşte
pe criptele nervilor
zidul de frunze mă înfăşoară în fiecare toamnă
când te întâlnesc pe la răspântiile lumii
zidul de miresme îmi răscoleşte amintirile
îngerul îngenuchiat plânge şi mă despart
de tine
de mine
din mine zidul de îngeri scoboară
din piscurile înzăpezite de zăpada roşie
zidul de ecouri mi se înfige în amfora tristeţii
păşesc încovoiat cu Lazăr la braţ
cineva vrea să pară zid neînălţat
mă cheamă-n arena leilor din Olimp
zidul de nimicuri şi de şi din nimenea
mi se furişează în suflet
sunt gentlemen sunt nobil în gând –
nu-l dărâm nu-l sfarm nu-l ocolesc:
iau cu ulciorul ochiului din amfora lumii
plin plin cu uleiuri sfinte – şi-l torn
de sus de din aureolă până la sandaua înspinată
cresc cresc finichii şi se transformă în sălcii
se preschimbă în roze se aureolează în crizanteme
până şi aisbergurile nordului
şi Steaua Polară sunt presărate de sori
de bunevestiri
cresc ziduri
cresc. (23 aprilie 2008)Paul Romaniuc

!nobel stă nobil cu noi la masă
eu rup dintru-un codru de mămăligă
un atom în a mea casă
şi-l duc încet încet la gură
încet credeţi-mă în ce postură
sunt ca un neutron bătrân
ce pe-delete
îmi zice-ncet: uşor - încet băiete
mai blând că fi va iar răzbel
şi Zaratustra va sări brusc
din al său inel
şi-mi va fura frunzişul din diviziune
cu o altă privire
din împărăţia sfinteler rune:
te-ai divizat sublim băiete
priveşte iar spre nadirul
corăbiilor bete.

23 aprilie ora 20 şi 17 minute 2008

Niciun comentariu: