закарпаття

закарпаття
червень 2010

ЗАКАРПАТТЯ

ЗАКАРПАТТЯ
червень 2010

(делятин?..) закарпаття

(делятин?..) закарпаття
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
черовень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки.

коломия, музей писанки.
червень 2010.

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия,

коломия,
червень 2010

івано франківськ, центр

івано франківськ, центр
червень 2010

шевченківський гай, львів

шевченківський гай, львів
червень, 2010

сад світового українства, румунське деревце

сад світового українства, румунське деревце
червень 2010

сад світового українства, деревце румунії

сад світового українства, деревце румунії
ЧЕРВЕНЬ 2010

сад світового українства. деревце румунії

сад світового українства. деревце румунії
червень, 2010

валентіна, біля деревця канади

валентіна, біля деревця канади
червень 2010

сад світового українства, біля румунського деревця

сад світового українства, біля румунського деревця
м. трайста, п. романюк

сад світового українства

сад світового українства
м. трайста, м. якубовська, п. романюк

сад свтового українства, львів

сад свтового українства, львів
червень, 2010

церква, шевченківський гай, львів

церква, шевченківський гай, львів
червень, 2010

церква, шевченківський гай, львів

церква, шевченківський гай, львів
червень, 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ оперний театр

львів/ оперний театр
червень 2010

львів/ оперний театр

львів/ оперний театр
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ з уляною та михайлом тимошенками

львів/ з уляною та михайлом тимошенками
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

конгрес української діаспори

конгрес української діаспори
львів, червень 2010

конгрес української діаспори

конгрес української діаспори
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень 2010

львів/ у спільці письменників

львів/ у спільці письменників
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень2010

львів

львів
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

miercuri, 26 noiembrie 2008

Nichita Stanescu printre cuvinte şi necuvinte


Pablo ROMANIUC

Nichita Stănescu a coborât pe pământul românesc al poeziei ca un înger
al cuvintelor ei.
El a adus cu sine o energie neobişnuită al acelor cuvinte, combinând o nouă schemă poetică, care funcţionează ca un impuls electric între polul plus şi minus, între cuvinte şi necuvinte. Această poezie, pe care este imposibil să o clasifici, referitor la cunoscutele poetici moderniste, fiindcă Stănescu a introdus în forma sa diferite elemente a materiei poetice şi universale: de la problemele metafizice, existenţiale ale fiecărui individ, la, parcă, ruperea coloanei standardelor lingvistice învechite. Pe lângă toate acestea introduceri vizibile, privind forma şi conţinutul, cu care a fost suprasaturat secolul XX, Stănescu lasă în urma sa dreptul la exprimarea liberă a individualităţii poetice. Această nuanţă caracteristică oricărui poet important, obligă cititorul să înmărmurească în faţa comportamentului magic a limbi - în faţa energiei universale a poeziei, ca act al creaţiei.

Poate că, în poezia românească, neluând în considerare nici chiar Aanii totalitarismului, a persistat coexistenţa europeană, legată direct cu capitală culturală a lumii – Paris, cu ceeace se mândrea oraşul în primul sfert al secolului XX. Şi, formal, şi în conţinut, poezia românească se deosebeşte de cea ucraineană a acelei perioade, ceea ce, credem noi, dar,- totuşi, totul este cu mult mai complicat – fiindcă poezia neoficială a Şcolii din Kiev (Vasyl Holoborod’ko, Mykola Vorobyiov sau Viktor Kordun) în mare parte reflectă cam aceleaşi stări poetice cu ale lui Stănescu. Şi, nu numai aceşti poeţi ai anilor 1960 dar şi precedesorii lor – Pavlo Tycyna, Volodymyr Svydzynskhyj şi Bogdan Ygor Antonychy, fiecare în parte, au digerat la timpul său şi cosmogonia, şi mistica, şi panteismul poetic,- elemente, cu care ne întâlnim mai tot timpul în poezia lui Stănescu.

Primul lucru, pe care ni-l popune expozeul poetic al lui Nichita Stănescu,- este libertatea exprimării, această îmbinare, aproape suprarealistă a conştiinţei şi a gândirii, care ies din formule învechite, fantastica scurgere a formei, a obiectelor, a stărilor, a emoţiilor – una în cealaltă, probabil, de aceea în poezie, Stănescu, deseori, se foloseşte de forma cercului, adică de ciclicitatea formată de el, care este forma universului şi a ochiului omenesc, în acelaş timp şi a obiectelor vii şi moarte. Pe altă linie a creării imaginilor, ca material al receptării lumii, apar unele simboluri speciale, codate de către poet. Nu se poate spune că acestea sunt elemente noi, neutilizate până la el de nimeni, dar, formându-şi linia sa în poezie, poetul se străduieşte să se debaraseze de cotidian, sau utilizare verbală obişnuită, formulând o astfel de situaţie poetică în text, când caii, sorii, mâinile, trupurile, îngerii, evangheliştii, iarna, floarea, leoaica, copacii, piatra, cercurile, cuburile, etc în materia vorbită a lui Nichita Stănescu, se transformă în lucruri şi obiecte, căpătând noi sensuri.
Şi, contrar folosirii, în mare parte, a noţiunilor abstracte, poezia lui Stănescu nu pierde în asta, nu pierde din îndrăzneală, nu se retrage de la problemele cotidiene urgente a individiumului, aceste probleme el le observă exclusiv în sfera singurătăţii existenţiale ale omului, iar cea mai mare criză a pierderii dialogului, îmbrăcare în cuvinte şi îmbrăcare în vorbire a lumii şi a cosmosului, Stănescu caută, după părerea mea, în legăturile zdruncinate dintre textul poetic şi receptorii săi.

/ Poetul nu poate fi băut....
.....cum putem noi să crede.... floarea nu are mirosul florii?/de găsit textul…)

Stănescu a fost apostolul modernismului, el se ferea de stereotipuri prin atitudinea sa revoltător-copilărească faţă de lume, de lucruri, faţă de conceptele prestabilite, faţă de stimulenţii culturologici, faţă de subiectele biblice. În poeziile sale se schimbă de foarte multe ori starea şi tempoul exprimării, metaforele nasc una pe cealalaltă, deseori prin metode ciudate, parcă printr-o metodeă dominantă. În fiecare poezie Stănescu stăruie să răscolească toate emoţiile şi simţirile, înrămându-le în scheme ciudate ale vorbirii, rămănând astfel aproape un observator naiv al lumii. Poetul Nichita Stănescu este surprinzător de inventiv în ceea ce priveşte formarea imaginilor, în poeziile sale “inima …iepurii în fugă…,sau “patru evanghelii vom scrie până la toamnă”, sau “…ceea ce este pământean înghite ceeace este ceresc”,astfel de ordin şi atenţie deosebită la metafore şi forme poetice dau dovadă de dominanta emoţională din poezia lui. Este de la sine înţeles, că nodurile acelor metafore, înnodate de Stănescu,
din diferite, şi în acelaşi timp, arhetipuri contradictorii: de la folclorul românesc la răsuciri suprarealiste a grupării bretoniene.

Nichita Stănescu a încercat să desluşească taina şi natura poeziei, incluzând-o într-o formulă despre starea poeticului, care se interpune între cuvinte şi necuvinte. Şi dacă îi urmăm principiile poetice,- atunci, unde-i măsura, care le desparte,- şi din ce se compun cuvintele şi din ce necuvintele? Şi atunci cu ce îşi umplea poeziile, Stănescu – cu cuvinte sau necuvinte? La această întrebare, bineânţeles, nu găsim explicaţie.
Nouă ne-a revenit doar să dăm din umeri, citind poeziile iluzionistului român, a magului, jonglerului limbii române, care în fiecare din poeziile sale ne prezintă aceleaşi număr regal, schimbând culorile cuvintelor, îndemânarea mişcării mâinilor sale, graţiozitatea, cu care el ne demonstrează îndemănarea sa neobişnuită,- în astfel de temă. Ca scrierea versurilor, care s-au desprins din aripa lui de înger.

VASYL MAKHNO
New York, 2008




Traducere, Paul Romaniuc






AURA ÎNGERULUI


…Au trecut deja mai mult de treizeci de atunci când, eu, student la Facultatea de limbi străine al Universităţii din Bucureşti, am îndrăznit să bat la uşa poetului, aducându-i traducerea integrală a cărţii “11 Elegii”…
După aceea au urmat nenumărate întălniri la locuinţa poetului, ce se afla în Piaţa Amzei, unde poetul sau soţia sa – Dora, îmi deschideau uşa după un semn prestabilit: ritmul dansului din Ţara Oaşului – „Hop, ţurai şi ţura!..”, întâlniri pieteneşti cu grupuri de tineri poeţi, cunoştinţe cu personalităţile de seamă a literaturii şi artei contemporane, despre care vom vorbi în alt material, pe baza documentelor, care, ca şi cele susmenţionate, parţial, s-au păstrat, ca să devină o lumină din portretul marelui poet Nichita Stănescu.
Traducerea mea a „11 Elegii şi alte poeme”, în afară de apariţia parţială în literatura ucraineană de specialitate din România şi SUA, până în prezent, nu a mai apărut. Editurile, la care m-am adresat, nu doreau să publice traducerea integral, şi, care,şi, mai departe, stătea, ba în sertarul vreunui „critic”, sau - nu a fost primit spre publicare, motivând aceasta, prin faptul că „în planul editorial al editurii nu există rubrica traducerilor din limba ucraineană”, sau - , din motive financiare. - „Pablo,- spunea de multe orin Nichita, - lasă, vom scoate traducerea pe salarul de învăţătoare a surorii mele...”.
...Dar, poate că asta-i soarta poeziei cu o astfel de valoare universală, cei treizeci de ani de nepublicare a traducerii nu au dăunat, dipotrivă, au apărut între timp noi şi noi variante a traducerii, iar aceasta, cred că vine în interesul traducerii, a literaturii în general.
Nichita Stănescu a fost îngerul meu păzitor, învăţător, prieten, care, probabil, şi de aceeea mi-a dăriut astfel de cuvinte sufleteşti, autografe pe volumele sale „Opere imperfecte”: „Lui Pablo Romaniuc, inima lui Nichita Stănescu”, 1979, sau „The Pablo Nichita’s heart- Tr- day”, pe pagina cărţii , tradusă în limba engleză „Unfinished work”, 1979, sau pe cartea „Carte de citire, carte de iubire”, 1989, şi, pe lângă aceasta mi-a mai dedicat şi o poezie „Către Pablo”...
Deseori, gândindumă la fulgerătoarea trecere a timpului, îmi închipui, cum ar fi arătat poetul Nichita astăzi, în anul 2008, păşind alături cu noi pe caldarămul istoriei, învăţându-ne şi certându-ne cu necuvinte?
Poezia lui Nichita Stănescu este întrupată într-un trup cast, cu spirit dumnezeiesc înlăuntru. Dacă te atingi de el – strigă trupul cast, ocrotindu-şi spiritul, iar la spirit nu ai cum să ajungi, din cauza măreţiei trupului,- de aceea poezia are măreţie, care va dăinui veşnic. Iar, ca să traduci o astfel de măreţie în simţiri şi forme a altei limbi se poate doar prin îmbrăţişarea trupului cu sufletul, cântărindu-i pe balanţa gândului.
Nichita Stănescu a fost un adevărat revoluţionar, fiindcă cu pana sa a înfăptuit o revoluţie în poezia modernă contemporană din România.
El a fost om în trupul îngerului, de aceea, pe unde umbla el, lumina se întoarcea după el, iar în urma lui veneau cohoartele de poeţi tineri, primind şi urmându-i învăţătura.
Trupul lui a fost preluat de timp, în faţa căruia noi trebuie să ne aplecăm cu sfiiciune sufletul, să ne aşezăm la cina cea de taină, numai de el ştiută, să fim cuprinşi de aură, din aureola ochilor lui albaştrii, ca macii din lanul cu secară, ca cerul de vară, tăcut, fără de margini.
El încă a mai fost Ochiul. Iată, deci,- aveţi grijă de irisul Ochiului, păziţi-l – şi veţi fi mântuiţi! Fiindcă el este cununa – aura îngerului.

Pablo Romaniuc

Niciun comentariu: