Amintiri din epoca de mămăligă
Baba Haficika
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]
2009-08-11 | |
Motto:
„Şi, din nedreptate-n nedreptate,
Nu ştiu cum se face că, la noi,
Tot ţăranii le plătesc pe toate,
Chiar primind pământul înapoi."
(Adrian Păunescu)
Două săptămâni întregi a umblat Pavlo Păpădie împreună cu Petrea Ferigă după baba Haficica s-o înscrie-n Cooperativa Agricolă de Producţie „Unirea". Dar degeaba, baba fugea de „Unire" ca necuratul de tămâie, ducându-i de nas de azi pe mâine, şi aşa mai deparete până după paştele cailor.
- Ce comunişti sunteţi voi şi cum îndepliniţi o sarcină de partid, dacă nu sunteţi în stare să lămuriţi o babă să se înscrie în colectiv - le-a reproşat secretarul Organizaţiei Comunale a Partidului Comunist Român, Mitică Cimbrişorul.
- Hoaşca asta bătrână e mai a dracului decât însuşi necuratul, tovarăşe secretar!.. Noi mergem la ea de trei ori pe zi şi odată la prânz, dar nu ştim pe unde naiba o poartă dracu'… e de negăsit – spuse necăjit Petrea Ferigă.
- Nu mă interesează cum o înscrieţi, e treaba voastră, dar eu vreau ca până poimâine baba să fie înscrisă-n cooperativă, e clar? - se supără Mitică Cimbrişor.
- E clar tovarăşe sectretar! – răspunseră întru-n glas Păpădie şi Ferigă.
A doua zi, înainte de cântatul cocoşilor, „tovarăşii" băteau la uşa babei. „Bateţi şi vi se va deschide!" grăieşte Cuvântul Domnului, dar degeaba băteau ei, căci nu le deschidea nimeni. Baba o tulise de acasă înaintea lor. Ce să facă bieţii tovarăşi?... S-au aşezat pe prispa casei şi s-au pus pe aşteptat, chiar de-ar fi s-o aştepte zi şi noapte, o vor aştepta! Şi aşa ba povestind, ba sforăind de sunau geamurile, îşi îndeplineau tovarăşii sarcina încredinţată de către partid. Bătrâna Haficica se întoarse abia către seară. Cu desaga pe umeri şi cu un băţ lung, pe care l-ar fi invidiat însuşi patriarhul Avraam, i-a privit pe bieţii „tovarăşi", precum sfânta Varvara pe mucenici şi începu să-i aburească:
- Vai de mine şi de mine, ce musafiri mândri mă aşteptă şi eu nu-s acasă!.. Rogu-vă fain să mă iertaţi… Da poftiţi vă rog în casă, poftiţi!.. – îi invită baba deschizând larg uşa.
Tovarăşii, rupţi de foame, de abia târându-şi picioarele, au intrat şi s-au aşezat pe scaune.
- Da cu ce să vă omenesc?.. Am slănină afumată şi cârnaţi, am cumpărat şi pită albă, proaspătă, se va găsi pentru voi şi-un păhăruţ de horincă, zâmbi bătrîna, numai să aduc o „zidere" de apă proaspătă!...
Cu gândul la slănină, şi la cârnaţi, ba pe deasupra şi la un păhăruţ de horincă, tovarăşii au început să-şi înghită saliva. Şi aşa, înghiţindu-şi saliva de-ţi trozneau urechile, au aşteptat până după miezul nopţii, căci bătrâna nu s-a mai întors cu „ziderea".
A doua zi, tovarăşii, precum partizanii sovietici prin munţii Tatra, aşteptau ascunşi în porumbul din grădina babei, până au prins-o.
- Da’ ce să caut eu o babă proastă şi săracă printre tovarăşii deştepţi şi bogaţi? Nu am nici vacă, nici porc, numai portretul lui Stalin pe perete – glumi bătrâna.
- Aveţi pământ, copii nu aveţi, n-o să puteţi lucra singură pământul, gândiţi-vă bine!.. – o lămureau tovarăşii.
- Mai lăsaţi-mă să mă gândesc... şi aşa nu mai am mult de trăit, că deja mi-am cam mâncat mălaiul, iar după ce mor puteţi să mă-nscrieţi unde vă pică bine!
Nu au reuşit bieţii tovarăşi s-o înscrie pe babă în colectiv, şi s-au întors ca opăriţi să raporteze tovarăşului Cimbrişor eşecul lor.
- Sunteţi nişte terchea-berchea, cum o să luptaţi voi cu adevăraţii duşmani ai comunismului, dacă nu aţi fost în stare să lămuriţi o babă ?... – tuna şi a fulgera tovarăşul Cimbrişor.
- Am s-o înscriu eu!... – zâmbi tovarăşa Ana Neghină, pe care tot satul o numea „tovarăşa Pauker" pentru marea-i dragoste faţă de partidul comunist.
Şi tovarăşa Neghină, chiar a reuşit s-o înscrie pe bătrână în „Tovărăşie". Ce-i drept printr-un şiretlic, dar... „pentru atingerea înaltelor idealuri scopul scuză mijloacele!"- aceasta era filozofia tovarăşei Neghină.
- Mătuşico eu strâng semnături pentru ca să nu dărâme comuniştii biserica din sat!.. – minţise, şireată ca o vulpe, tovarăşa.
- Vai blestemaţii de „comonişti" dărâma-i-ar Sfântul Dumnezeu de pe faţa pământului, să-i dărâme!..- s-a speriat bătrâna. Da’ eu draga mătuşii nu cunosc carte, cum pot să mă iscălesc?
- Puneţi degetul aici în cerneală… aşa, o ajută pe bătrână, şi acum îl puneţi aici pe lista asta. Gata... spuse mulţumită de mârşăvia-i făcută, tovarăşa Neghină.
- Bravo tovarăşa Ana, sunteţi o adevărată comunistă, nu ca ăştia doi… - o lăudă tovarăşul Cimbrişor.
Dar bucuria succesului, a fost de foarte scurtă durată, căci imediat după ce tovarăşii au arat şi au semănat porumbul pe pământul babei Haficica, aceasta i-a dat în judecată pe „hoţii de comonişti" că-i prădaseră pământul. Întâmplarea nu le-a plăcut tovarăşilor de la judeţ.
- De ce i-ai dat în judecată pe tovarăşi dacă dumneata, mătuşico, te-ai înscris de bună voie şi nesilită de nimeni în cooperativă?... Văd aici amprentele degetului tău!... – i-a spus judecătorul la proces.
- Vai de mine domnucule, eu nu m-am înscris în nicio cooperativă!.. Dar buleandra asta „comonistă" mi-a băgat degetul cu de-a sila-n cerneală şi pe urmă, tot cu sila mi l-a pus pe ceva ţidulă.
- Nu se poate aşa ceva, tovarăşa Neghină este o tovarăşă cinstită şi de nădejde – i-a luat apărarea tovarăşul Cimbrişor.
- N-o credeţi tovarăşe judecător, nu am silit-o eu, s-a înscris de bună voie – a protestat tovarăşa Neghină.
- Vai de mine domnucule judecător!... Dacă eu vroiam să mă-nscriu în cooperativă atunci iscăleam cu numele meu, că eu cunosc mai multă carte decât „buleandra" asta... – spuse bătrâna şi apropiindu-se de masa judecătorului, luă tocul din călimară şi pe o coală de hârtie îşi scrise numele şi prenumele atât de caligrafic încât judecătorul a fluierat de uimire. Toată sala a izbucnit într-un hohot de râs.
Judecătorul i-a pedepsit verbal pe vinovaţi şi i-a sfătuit să fie altă dată mai prudenţi cu candidaţii la „Unire".
„Şi, din nedreptate-n nedreptate,
Nu ştiu cum se face că, la noi,
Tot ţăranii le plătesc pe toate,
Chiar primind pământul înapoi."
(Adrian Păunescu)
Două săptămâni întregi a umblat Pavlo Păpădie împreună cu Petrea Ferigă după baba Haficica s-o înscrie-n Cooperativa Agricolă de Producţie „Unirea". Dar degeaba, baba fugea de „Unire" ca necuratul de tămâie, ducându-i de nas de azi pe mâine, şi aşa mai deparete până după paştele cailor.
- Ce comunişti sunteţi voi şi cum îndepliniţi o sarcină de partid, dacă nu sunteţi în stare să lămuriţi o babă să se înscrie în colectiv - le-a reproşat secretarul Organizaţiei Comunale a Partidului Comunist Român, Mitică Cimbrişorul.
- Hoaşca asta bătrână e mai a dracului decât însuşi necuratul, tovarăşe secretar!.. Noi mergem la ea de trei ori pe zi şi odată la prânz, dar nu ştim pe unde naiba o poartă dracu'… e de negăsit – spuse necăjit Petrea Ferigă.
- Nu mă interesează cum o înscrieţi, e treaba voastră, dar eu vreau ca până poimâine baba să fie înscrisă-n cooperativă, e clar? - se supără Mitică Cimbrişor.
- E clar tovarăşe sectretar! – răspunseră întru-n glas Păpădie şi Ferigă.
A doua zi, înainte de cântatul cocoşilor, „tovarăşii" băteau la uşa babei. „Bateţi şi vi se va deschide!" grăieşte Cuvântul Domnului, dar degeaba băteau ei, căci nu le deschidea nimeni. Baba o tulise de acasă înaintea lor. Ce să facă bieţii tovarăşi?... S-au aşezat pe prispa casei şi s-au pus pe aşteptat, chiar de-ar fi s-o aştepte zi şi noapte, o vor aştepta! Şi aşa ba povestind, ba sforăind de sunau geamurile, îşi îndeplineau tovarăşii sarcina încredinţată de către partid. Bătrâna Haficica se întoarse abia către seară. Cu desaga pe umeri şi cu un băţ lung, pe care l-ar fi invidiat însuşi patriarhul Avraam, i-a privit pe bieţii „tovarăşi", precum sfânta Varvara pe mucenici şi începu să-i aburească:
- Vai de mine şi de mine, ce musafiri mândri mă aşteptă şi eu nu-s acasă!.. Rogu-vă fain să mă iertaţi… Da poftiţi vă rog în casă, poftiţi!.. – îi invită baba deschizând larg uşa.
Tovarăşii, rupţi de foame, de abia târându-şi picioarele, au intrat şi s-au aşezat pe scaune.
- Da cu ce să vă omenesc?.. Am slănină afumată şi cârnaţi, am cumpărat şi pită albă, proaspătă, se va găsi pentru voi şi-un păhăruţ de horincă, zâmbi bătrîna, numai să aduc o „zidere" de apă proaspătă!...
Cu gândul la slănină, şi la cârnaţi, ba pe deasupra şi la un păhăruţ de horincă, tovarăşii au început să-şi înghită saliva. Şi aşa, înghiţindu-şi saliva de-ţi trozneau urechile, au aşteptat până după miezul nopţii, căci bătrâna nu s-a mai întors cu „ziderea".
A doua zi, tovarăşii, precum partizanii sovietici prin munţii Tatra, aşteptau ascunşi în porumbul din grădina babei, până au prins-o.
- Da’ ce să caut eu o babă proastă şi săracă printre tovarăşii deştepţi şi bogaţi? Nu am nici vacă, nici porc, numai portretul lui Stalin pe perete – glumi bătrâna.
- Aveţi pământ, copii nu aveţi, n-o să puteţi lucra singură pământul, gândiţi-vă bine!.. – o lămureau tovarăşii.
- Mai lăsaţi-mă să mă gândesc... şi aşa nu mai am mult de trăit, că deja mi-am cam mâncat mălaiul, iar după ce mor puteţi să mă-nscrieţi unde vă pică bine!
Nu au reuşit bieţii tovarăşi s-o înscrie pe babă în colectiv, şi s-au întors ca opăriţi să raporteze tovarăşului Cimbrişor eşecul lor.
- Sunteţi nişte terchea-berchea, cum o să luptaţi voi cu adevăraţii duşmani ai comunismului, dacă nu aţi fost în stare să lămuriţi o babă ?... – tuna şi a fulgera tovarăşul Cimbrişor.
- Am s-o înscriu eu!... – zâmbi tovarăşa Ana Neghină, pe care tot satul o numea „tovarăşa Pauker" pentru marea-i dragoste faţă de partidul comunist.
Şi tovarăşa Neghină, chiar a reuşit s-o înscrie pe bătrână în „Tovărăşie". Ce-i drept printr-un şiretlic, dar... „pentru atingerea înaltelor idealuri scopul scuză mijloacele!"- aceasta era filozofia tovarăşei Neghină.
- Mătuşico eu strâng semnături pentru ca să nu dărâme comuniştii biserica din sat!.. – minţise, şireată ca o vulpe, tovarăşa.
- Vai blestemaţii de „comonişti" dărâma-i-ar Sfântul Dumnezeu de pe faţa pământului, să-i dărâme!..- s-a speriat bătrâna. Da’ eu draga mătuşii nu cunosc carte, cum pot să mă iscălesc?
- Puneţi degetul aici în cerneală… aşa, o ajută pe bătrână, şi acum îl puneţi aici pe lista asta. Gata... spuse mulţumită de mârşăvia-i făcută, tovarăşa Neghină.
- Bravo tovarăşa Ana, sunteţi o adevărată comunistă, nu ca ăştia doi… - o lăudă tovarăşul Cimbrişor.
Dar bucuria succesului, a fost de foarte scurtă durată, căci imediat după ce tovarăşii au arat şi au semănat porumbul pe pământul babei Haficica, aceasta i-a dat în judecată pe „hoţii de comonişti" că-i prădaseră pământul. Întâmplarea nu le-a plăcut tovarăşilor de la judeţ.
- De ce i-ai dat în judecată pe tovarăşi dacă dumneata, mătuşico, te-ai înscris de bună voie şi nesilită de nimeni în cooperativă?... Văd aici amprentele degetului tău!... – i-a spus judecătorul la proces.
- Vai de mine domnucule, eu nu m-am înscris în nicio cooperativă!.. Dar buleandra asta „comonistă" mi-a băgat degetul cu de-a sila-n cerneală şi pe urmă, tot cu sila mi l-a pus pe ceva ţidulă.
- Nu se poate aşa ceva, tovarăşa Neghină este o tovarăşă cinstită şi de nădejde – i-a luat apărarea tovarăşul Cimbrişor.
- N-o credeţi tovarăşe judecător, nu am silit-o eu, s-a înscris de bună voie – a protestat tovarăşa Neghină.
- Vai de mine domnucule judecător!... Dacă eu vroiam să mă-nscriu în cooperativă atunci iscăleam cu numele meu, că eu cunosc mai multă carte decât „buleandra" asta... – spuse bătrâna şi apropiindu-se de masa judecătorului, luă tocul din călimară şi pe o coală de hârtie îşi scrise numele şi prenumele atât de caligrafic încât judecătorul a fluierat de uimire. Toată sala a izbucnit într-un hohot de râs.
Judecătorul i-a pedepsit verbal pe vinovaţi şi i-a sfătuit să fie altă dată mai prudenţi cu candidaţii la „Unire".
| index
Comentariile membrilor:
| = O poveste foarte reusita. | emilia gunea [24.Aug.09 21:17] |
| Ce poveste reusita ! N-am citit-o pana acum. Am citit la intamplare ceva scris de tine si imi place cum scrii. Nu doar anecdota este reusita, dar si felul in care ai scris-o. Fara artificii verbale, foarte natural. | |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu