In ajun de ziua crucii
poezie [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]
2007-09-14 | |
ÎN AJUN DE ZIUA CRUCII
La casa amintirii, cu prispa albastră,
Păianjenii ţesură dantelă la fereastă.
Şi poarta şi făntâna de-o veşnicie tac,
De mult nu mai miroase
a cozonaci cu mac
Cum mirosea odată în ajun
de Ziua Crucii.
Tot aşteptând cocorii, îmbâtrăniră nucii.
Unde s-a dus bunicul,
bunica unde-i oare?
De nu primesc nepoţii
în ajun de sărbătoare.
Bunicul nu mai spune
cum se luptau haiducii,
Şi nu-s copţi cozonacii
şi mâine-i Ziua Crucii.
A ruginit şi briciul bunicului în grindă,
Nu-şi mai pune năframa
bunica la oglindă.
De mult nu mai coboară,
împreună pe cărare,
Doar clopotu-i mai cheamă
în zi de sărbătoare.
La casa amintirii, cu prispa albastră,
Păianjenii ţesură dantelă la fereastă.
Şi poarta şi făntâna de-o veşnicie tac,
De mult nu mai miroase
a cozonaci cu mac
Cum mirosea odată în ajun
de Ziua Crucii.
Tot aşteptând cocorii, îmbâtrăniră nucii.
Unde s-a dus bunicul,
bunica unde-i oare?
De nu primesc nepoţii
în ajun de sărbătoare.
Bunicul nu mai spune
cum se luptau haiducii,
Şi nu-s copţi cozonacii
şi mâine-i Ziua Crucii.
A ruginit şi briciul bunicului în grindă,
Nu-şi mai pune năframa
bunica la oglindă.
De mult nu mai coboară,
împreună pe cărare,
Doar clopotu-i mai cheamă
în zi de sărbătoare.
„Tot aşteptând cocorii, îmbătrâniră nucii” este cel mai frumos vers din poemul În ajun de ziua crucii, scris direct în româneşte de Mihai Traista, un poet care scrie şi publică în ucraineană, limba lui maternă. Teama domniei sale că nu ar fi bine primit de cititorul român este, în parte, îndreptăţită. Gustul, ca şi dezgustul lumii, evoluează, spre tristeţea poeţilor tradiţionalişti, care n-au nici o vină că sunt păstrători ai unei blţndeţi şi nostalgii la care probabil că ne vom întoarce cândva, nu toţi, fireşte, şi nu cu cine ştie ce entuziasm”.
( Constanţa Buzea )
Comentariile membrilor: de pe Agonia
= frumos | Emanuel Albu [14.Sep.07 07:30] |
imi place foarte mult textul. atata doar ca mi se pare ca ar fi fost mai puternic mesajul in ultimele 2 versuri daca ai fi inlocuit un singur cuvant, in loc de "Dar clopotu-i mai cheamă" sa si pus "Doar clopotu-i mai cheamă". Toate cele bune | |
= mda, suna mult mai bine | mihai traista [14.Sep.07 12:44] |
multumesc mult, corectez acum. | |
= Tot aşteptând cocorii, îmbătrâniră nucii. | bogza gheorghe [14.Sep.07 13:25] |
Aş vrea sa văd şi eu briciul acela din grindă ....o toamnă melancolică, linistită, ceva de Coşbuc ...... şi mi s-a făcut o poftă de cozonac cu mac făcut la ţară. Poezia ta ar trebui sa fie citită şi în ţintirim la crucea bunicilor tăi, dacă ei nu mai sunt. | |
= semn... | Petruţ Pârvescu [14.Sep.07 16:00] |
Mihai, sensibil si dual, in prag de toamna, poemul tau, chiar, daca, nu s-a desprins prea mult de clasicul tutelar. retin:A ruginit şi briciul bunicului în grindă, cu prietenie, | |
= Ziua crucii | nicolae tomescu [21.Sep.07 15:47] |
Un text care emoţionează. O povestire poetică care aduce amintiri vechi. Te aduce la realitate doar clopotul care-i mai cheamă "în zi de sărbătoare" Aş putea face observaţia că de Ziua Crucii creştinii ortodocşi ţin post. Cozonacii nu-şi au locul. Poate în ajun, dar atunci nu-i sărbătoare. Cu prietenie |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu