закарпаття

закарпаття
червень 2010

ЗАКАРПАТТЯ

ЗАКАРПАТТЯ
червень 2010

(делятин?..) закарпаття

(делятин?..) закарпаття
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
черовень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки.

коломия, музей писанки.
червень 2010.

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия,

коломия,
червень 2010

івано франківськ, центр

івано франківськ, центр
червень 2010

шевченківський гай, львів

шевченківський гай, львів
червень, 2010

сад світового українства, румунське деревце

сад світового українства, румунське деревце
червень 2010

сад світового українства, деревце румунії

сад світового українства, деревце румунії
ЧЕРВЕНЬ 2010

сад світового українства. деревце румунії

сад світового українства. деревце румунії
червень, 2010

валентіна, біля деревця канади

валентіна, біля деревця канади
червень 2010

сад світового українства, біля румунського деревця

сад світового українства, біля румунського деревця
м. трайста, п. романюк

сад світового українства

сад світового українства
м. трайста, м. якубовська, п. романюк

сад свтового українства, львів

сад свтового українства, львів
червень, 2010

церква, шевченківський гай, львів

церква, шевченківський гай, львів
червень, 2010

церква, шевченківський гай, львів

церква, шевченківський гай, львів
червень, 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ оперний театр

львів/ оперний театр
червень 2010

львів/ оперний театр

львів/ оперний театр
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ з уляною та михайлом тимошенками

львів/ з уляною та михайлом тимошенками
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

конгрес української діаспори

конгрес української діаспори
львів, червень 2010

конгрес української діаспори

конгрес української діаспори
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень 2010

львів/ у спільці письменників

львів/ у спільці письменників
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень2010

львів

львів
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

duminică, 27 septembrie 2009

Naşul

Naşul
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-08-28 | |



În memoria scriitorului Stepan Tcaciuc

Tocmai când îmi pierdusem orice speranţă, că numele marelui meu neam (de Traistă), să fie dus cu mândrie mai departe (eu fiind ultimul „mohican” al acestuia), muierea mi-a născut un fecior.
De bucurie că neamul meu nu se va stinge, era să dau ortul popii. Trei zile nu am ieşit din cârciumă, trei zile i-am cinstit pe toţi. Pe prieteni şi pe duşmani, pe cei băutori şi pe cei nebăutori, într-un cuvânt pe toţi. Trei zile m-a aşteptat biata muiere, neştiind cum să-l numească pe lăstarul neamului.
- Se va numi Stepan! Am hotărât eu.
- Eu m-am gândit că vrei să-l numim Mihai, ca pe tine, pe tatăl, pe bunicul şi străbunicul tău şi aşa mai în urmă până …
- Nu porumbiţa mea, nu! Numele de Mihai nu mai valorează nici cât o ceapă degerată. Am întrerupt-o eu.
- Cum aşa? se miră a mea nevastă.
- Păi aşa!.. Ia să luăm spre exemplu Uniunea Ucrainenilor din România, cum îl cheamă pe preşedintele ei, Mihai?.. Nicidecum!.. Îl cheamă Stepan!... Dar pe deputatul ucrainenilor din România cum îl cheamă, Mihai?... Nu, tot Stepan!... Iar pe preşedintele filialei judeţene, cum îl chemă ştii?... Îţi spun eu, tot Stepan îl cheamă! Acum a sosit timpul domniei Stepanilor. Orişicine e Stepan ajunge mare hatman! …
Nevastă mea îşi făcu de trei ori semnul sfintei cruci, îi mulţumi Domnului pentru ascuţita şi luminata minte cu care l-a înzestrat pe bărbatul său şi l-a numit pe micuţ „Stiopca”, adică Stepan.
Dar credeţi că m-am mulţumit doar cu atât... că fiul meu poartă numele marilor conducători de uniunii şi filiale… da de unde?.. Prin capul meu de mare idiot (aşa se numesc cei, care au idei) a trăsnit şi a fulgerat o idee genială «Ce ar fi, dacă l-aş chema pe deputatul Stepan să-l boteze pe urmaşul neamului nostru de Traistă?»
De bucurie că dovleacul ce- port pe umeri, a fătat o asemenea idee, am intrat din nou în cârciumă, de unde am ieşit… iar, peste trei zile. Şi mă lăudam… şi mă lăudam… la prieteni şi la neprieteni, cine îmi va boteza feciorul. Bieţii se uitau la mine cu gurile căscate şi cu ochii ieşiţi, de invidie, cum că eu voi fi naş tocmai cu marele deputat Stepan.
- Tu ai înnebunit de tot?... S-a speriat nevasta, scăpând din mână farfuria plină cu ciorbă. – Nu crezi că e cam mare căciula lui Monomah pentru doniţa ta?
- Dar eu încăpăţânat ca un ţap, nu am lăsat nimic din ce e al meu. Iar când a văzut, biata femeie, că mă pregătesc s-o tai la Bucureşti, să-l invit pe deputat la botez, nu a vrut să mă lase cu mâna goală, ci mi-a umplut straiţa cu poame uscate şi cu nuci, iar printre ele a ascuns şi-o sticluţă de horincă, «Să vadă deputatul că noi nu suntem săraci!»
Mi-a pus straiţa pe umeri, m-a binecuvântat, mi-a tras una după ceafă să ţin minte… să nu fac cine ştie ce trăsnaie şi m-a condus la tren sfătuindu-mă:
- Ai grijă, nu cumva să te pună necuratul să cotrobăi prin straiţă, că dacă dai de sticlă … n-o mai vede deputatul!
Da necuratul… tot necurat rămâne!... Credeţi că a vrut să şadă cuminte, da de unde?... Nici n-a pornit bine trenul că m-a şi pus să cotrobăi prin straiţă. Am gustat eu o gură din sticlă, bună horincă… tare ca focul… dea Bunul Dumnezeu să curgă pe toate văile, păraiele şi pârăiaşele din Maramureş!... Am gustat de două ori, de trei ori şi aşa mai departe, până n-am gustat-o „tâtă huc” nu m-am lăsat.
- O fi ce-o fi!.. – îmi făceam eu curaj, deşi după horinca băută nu prea aveam nevoie de el. – De unde va şti domnul deputat că nevastă-mea a pus şi horincă în straiţă?... Astfel îmbărbătat şi liniştit m-am culcat, legănat de tren, ca pruncul în leagăn.
M-a trezit femeia de serviciu, când a venit să măture în vagon.
Am sărit ca ars întinzând mâna după straiţă, dar ia-o de unde nu-i!... A şterpelit-o cineva. Doar sticla goală, parcă se uita la mine zâmbind, de pe pardoseala vagonului. I-am tras un şut cu piciorul să mă ţină minte (nu pot suporta sticlele goale), iar ea de supărare s-a descompus în zeci de cioburi.
- Huliganule, beţivule!... A început să zbiere femeia de serviciu, iar eu de ruşinos cum sunt am rupt-o la fugă, dar după câţiva paşi m-am împiedicat şi am alunecat căzând pe peron împreună cu doi bătrâni şi un chinez. De abia am reuşit să scap din furnicarul gării şi vorbind de unul singur, mă îndreptam spre biroul deputatului:
- Oricum nu are de unde să afle deputatul de straiţă! Da ce parcă eu-s vinovat că mi-au furat-o ? Usca-s-ar mâinile precum poamele din straiţă, celui ce a furat-o, ieşi-i-ar ochii din cap ca nucile din coajă!... Îi suduiam eu pe tălhari, mergând spre deputat precum merge boul spre ORACA.
Deputatul m-a ascultat cu atenţie, a strâmbat din nas, şi-a netezit mustăţile căzăceşti, şi-a scărpinat chelia şi pe urmă m-a întrebat:
- Dar cine eşti tu, eu nu te cunosc, nici nu am auzit de tine?...
- Cum se poate?... Am zbierat eu jignit în amorul propriu. – Păi eu sunt cel mai mare poet de expresie ucraineană şi fără mine literatura ucraineană s-ar usca ca poamele pe care… mi-am muşcat limba, ca nu cumva să mă dau de gol.
Auzind cu cine trebuia să se năşească, deputatul a zâmbit şi m-a pus să jur pe „Ucrainsky Psalmii” scrise de el, că n-o să mai duc paharul la gură iar de cârciumă o să fug ca necuratul de tămâie. Bag sama nu-i lucru uşor să te încurci cu deputaţii. Dar ce era să fac?... Am jurat.
Întors acasă, duşmanii nu mai puteau de bucurie crezând că m-am îmbolnăvit de nu mai beau şi ocolesc toate cârciumioarele, nevasta se minuna şi răsminuna de cuminţenia de bărbat cu care a hărăzit-o Dumnezeu, numai vecinii îmi reproşau că i-am trădat, deoarece-şi tăiaseră cocoşi. La ce să-i mai hrănească de pomană dacă eu îi trezeam în fiecare dimineaţă întorcându-mă, cântând, de la cârciumă.
Iar eu umblam umflat în pene ca un curcan. Mă întâlnesc cu primarul satului şi nici nu-l salut. Ce dacă e birău?.. Va năşi deputatul la botezul pruncilor lui?... Nu va năşi!... Ei lasă că mai vedeţi voi cine mi-s eu!...
Dar bucuria mea, din nefericire, avu picioare foarte scurte. Când m-am dus la preotul satului, să-i spun de botez, acesta a sărit ca ars:
- Nu-ţi botez nici un copil măi păgânule, până nu vii şi nu te cununi la biserică, aşa cum o cere datina străbună!
Asta-mi mai lipsea, restul aveam de toate!.. Ce era să fac?... Fuga-fuguţa la poştă, să-l sun pe deputat, să-l chem să mă cunune prima dată pe mine, iar după aceia să-mi boteze şi copilul.
Cine ştie ce păcate avea de ispăşit bietul om, iar eu eram pedeapsa ce a căzut asupra lui. S-a învoit, ce era să facă?... Iar eu nu mai încăpeam în piele de bucurie că deputatul nu numai că-mi va boteza copilul dar mă va cununa şi pe mine. Dar ajuns la popă, să stabilesc când pot face cununia, iar am dat-o în bară:
- Nu te cunun măi păgânule că tu nu eşti botezat la biserică, precum o cere datina străbună!...
Asta chiar că-mi lipsea!...Am reluat traseul spre poştă, telefon la Bucureşti şi URA!... Deputatul s-a învoit să-mă boteze, pe urmă să mă cunune şi de abia după aceea să-mi boteze copilul. Om de treabă deputatul, nu degeaba-l cheamă Stepan.
Înapoi spre popă. Alergam de nici nu atingeam pământul. Dar degeaba, căci iar am dat-o, în mama ei, de treabă.
- Cum pot eu să te botez, măi păgânule dacă părinţi tăi n-au fost cununaţi la biserică cum o cere datina străbună ?...
Na!.. Asta-mi lipsea… nu-mi lipsea… nu ştiu?... N-am stat s-o mai gândesc, căci am luat-o spre poşta, să-l rog pe deputat să-mi cunune părinţii. Dar dintr-o dată mi-am adus aminte că mama a trecut de mult în cele veşnice, aşa că… cu cine să-l mai cunune, pe tata?...
Am trântit nervos cu pălăria de scările poştei şi m-am îndreptat spre cârciumă. Dacă nu mă năşesc cu deputatul înseamnă că-s dezlegat de jurământ.
Şi astfel viaţa mea a reintrat în normal: când mă întâlnesc cu primarul îl salut cu respect scoţându-mi pălăria din cap, duşmanii mei au rămas dezamăgiţi văzând că nu sunt bolnav, nevasta nu se mai minuna de cuminţenia mea, iar vecinii dormeau liniştiţi fiind siguri că-i voi trezi-n zori întorcându-mă din cârciumă.
Poate-i mai bine aşa căci nimeni n-o să-i spună fiului meu : „Prost popă te-a mai botezat!”
. | index

Comentariile membrilor:


= O proză scurtă foarte reuşită.
emilia gunea
[29.Aug.09 00:05]
Nostimă poveste. In memoria scriitorului a căpătat un aer de text rusesc adevărat.
Reuşita scriere memorială !

= Multumesc Emilia
mihai traista
[29.Aug.09 12:34]
Multumesc de trecere si de apreciere.
Te mai astept, dar mai ales astept sa citesc textele tale, ptr. ca-mi place cum scrii.



Niciun comentariu: