закарпаття

закарпаття
червень 2010

ЗАКАРПАТТЯ

ЗАКАРПАТТЯ
червень 2010

(делятин?..) закарпаття

(делятин?..) закарпаття
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
черовень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки.

коломия, музей писанки.
червень 2010.

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия,

коломия,
червень 2010

івано франківськ, центр

івано франківськ, центр
червень 2010

шевченківський гай, львів

шевченківський гай, львів
червень, 2010

сад світового українства, румунське деревце

сад світового українства, румунське деревце
червень 2010

сад світового українства, деревце румунії

сад світового українства, деревце румунії
ЧЕРВЕНЬ 2010

сад світового українства. деревце румунії

сад світового українства. деревце румунії
червень, 2010

валентіна, біля деревця канади

валентіна, біля деревця канади
червень 2010

сад світового українства, біля румунського деревця

сад світового українства, біля румунського деревця
м. трайста, п. романюк

сад світового українства

сад світового українства
м. трайста, м. якубовська, п. романюк

сад свтового українства, львів

сад свтового українства, львів
червень, 2010

церква, шевченківський гай, львів

церква, шевченківський гай, львів
червень, 2010

церква, шевченківський гай, львів

церква, шевченківський гай, львів
червень, 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ оперний театр

львів/ оперний театр
червень 2010

львів/ оперний театр

львів/ оперний театр
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ з уляною та михайлом тимошенками

львів/ з уляною та михайлом тимошенками
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

конгрес української діаспори

конгрес української діаспори
львів, червень 2010

конгрес української діаспори

конгрес української діаспори
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень 2010

львів/ у спільці письменників

львів/ у спільці письменників
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень2010

львів

львів
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

duminică, 27 septembrie 2009

Prunele uscate

Amintiri din epoca de mămăligă
proză [ ]
Prunele uscate

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-08-12 | |




În faţa Sfatului Popular, s-au adunat, cu mic cu mare, aproape toţi oamenii din sat. Bărbaţii, tăifăsuind pe sub plopii de la marginea aleii ce ducea spre uşa sfatului, unii dintre ei aşezându-se pe iarbă, alţii-n picioare… Iar muierile?...ca muierile: ba ţipau în gura mare una la alta, ba şuşoteau una la urechea alteia câte un mare „sicret” interzicându-i cumetrei ca nu cumva aceasta să scape vreo vorbuliţă „Da cum se poate, doar mă ştii că eu nu-s de acelea… eu ştiu să pastrez „sicretul” , nu ca…” şi aici pomenea numele altei cumetre cu care era certată.
Toată lumea aştepta, discutând şi pronosticând cum se va termina problema, adică judecata lui Ivan Ciornei, pe care jidanul Mendel l-a tras în judecată, adică l-a dat la împăciuire… Dar pentru ce motiv?... Nu prea ştia nimeni ceva sigur. Unii spuneau că pentru ceva bani, alţii spuneau că la mijloc erau ceva lemne, alţii spuneau că nişte prune uscate era motivul sfadei. Nimeni nu ştia ceva sigur, dar fiecare auzise ceva, fiecare avea varianta lui, după care trăgea concluziile. Numai baba Hafiţa ţipurea ca s-o audă toţi, că numai ea ştie adevărata pricină a sfadei dintre jidovul Mendel şi bietul Ivan, şi că acesta (motivul) nu era nici banii, nici lemnele, nici prunii sau prunele, ci motivul era că Ivan i-a rupt jidovului puturos patru dinţi de aur deoarece l-a prins pe acesta cu noră-sa Vasilena.
Din spusele bătrânei s-au iscat alte contraziceri, s-au tras alte cocluzii, fiecare îşi exprima părerea în felul său, unii îi luau apărarea lui Ivan că-i sărac şi plin de necazuri şi că nu are de unde să-i întoarcă datoria lui Mendel, alţii dimpotrivă ţineau cu jidanul, spunând că din cauza unora ca Ivan, Mendel nu mai vroia să împrumute bani nici gospodarilor de treabă din sat.
- Mendel, Mendel, vine Mendel!... – a trecut vestea prin mulţime, ca freamătul prin codru. Deodată mulţimea tăcu, se stinse orice zgomot, cum se stinge focul când arunci o găleată de apă pe el. Cei ce stăteau jos s-au ridicat în picioare, toţi îl salutară respectuos pe Mendel. Bărbaţii scoţându-şi pălăriile de pe cap, iar femeile aplecându-şi umile capetele:
- Săru’ mâna domnu’ Mendel!..
- Să trăiţi Domnu’ Mendel!...
- Să vă dea Domnul sănătate, domnule Mendel!... – salutările veneau din toate părţile gâdilând plăcut urechile păroase şi clăpăuge ale jidovului, mândria şi bucuria că-i respectat de toţi îl umflau cum umflă aerul roţile de la tractorul „ceapeului”.
- Lăudăm pe Isus tovarăşe Mendel! – se auzi vocea de bariton a lui Gheorghe Pupăză. Un hohot de râs a cuprins întreaga mulţime. Ştiau toţi că Mendel nu credea în Domnul nostru Isus Hristos, iar pe deasupra de când a devenit comunist nu mai credea nici în Dumnezeu. Nega existenţa Lui, sau glumea că Dumnezeul lui e buzunarul: „Ai buzunural plin, atunci Dumnezeu e la cheremul tău, n-ai bani în buzunar nu-l ai nici pe Dumnezeu!” – asta era filosofia jidovului.
La salutul lui Pupăză, Mendel n-a răspuns nimic, doar i-a aruncat o privire ameninţătoare ca un fel de : „Las’ că-ţi arăt eu ţie!” şi a intrat în clădirea Sfatului Popular.
N-a trecut multă vreme că apăru şi Ivan Ciornei împreună cu şeful de post, care-l aducea pe Ivan, ca nu cumva acesta să fugă de la „marea judecată”.
- Lăudăm pe Isus! – a salutat Ivan.
- În veci amin Ivane! Bine ai făcut că l-ai stomatologit pe jidan! – strigă bucuros Gheorghe Pupăză. Ivan n-a spus nimic, numai şi-a aplecat capul şi a intrat, după şeful de post pe uşa Sfatului Popular.
Intrând în camera de şedinţe, lui Ivan îi stătu inima-n loc de frica domnilor ce aşteptau să-l judece.
Se afla acolo şi primarul, se afla şi secretarul şi domnul învăţător şi încă un domn mărunţel, probabil din Sighet sau de la judeţ, deoarece pân’ acuma, Ivan nu-l mai văzuse.
„Îştia toţi s-au adunat să mă judece, nu voi scăpa de puşcărie!... Dracu’ m-o pus să-l bat pe jidan? Nemernicul, ia uite ce-i trecu pân cap!… I s-o făcut dor de hârjoneală cu muieri tinere!... Dacă ar afla fecioru’ meu i-ar crăpa capu-n două, mama lui de jid împuţit!... Bine că noră-me mi-o zâs mie. Hâtră fată, i-o zâs jidanului că-l v-a aştepta în şoprul de fân, iar pe urmă m-o trimis pe mine. Ha-ha-ha… da ce i-am mai dat-o pe cocoşă, nu se va mai lega el de noră-me cât o trăi, o ţinea minte! Oare cât mi-or da îştia? – se întreba bietul Ivan.
- Ştiţi pentru ce v-am invitat? – i-a întrerupt gândurile primarul.
- Da cum să nu ştiu? –se miră Ivan că-l întreabă primarul.
- Bine dacă ştiţi!... Atunci ar fi bine să recunoaşteţi cu ce i-aţi greşit tovarăşului Mendel şi o să încercăm să rezolvăm problema aici, dacă nu… aveţi grijă căci tovarăşul poate să apeleze la judecătoria din oraş, iar acolo ştiţi şi singur.
- Ştiu, ştiu domnule bdirău, îl întrerupse Ivan bucuros că s-ar putea să scape şi să nu-l închidă pentru că l-a bătut pe „împuţitul de jid”.
- La toate şedinţele şi adunările vă tot repet să nu-mi mai spuneţi domnule ci tovarăşe, aţi înţeles?
- Am înţeles domnule bdirău!... Cum să nu înţeleg?
- Mă bucur! – zâmbi primarul, iar acum, vă rog să ne povestiţi cu ce i-aţi greşit tovarăşului Mendel?
- Păi ştiţi cum o fo’ domnilor? – începu Ivan să povestească.
- Tovarăşilor! – se răsti la Ivan domnul mărunţel ce venise tocmai de la oraş să-l judece.
- Păi aşe o fo’ domnilor tovarăşi… acum e mare zăpuşeală noapte-n casă, iar eu i-am zâs noră-mi să-mi aşterne-n şoprul cu fân, o cergă ca să dorm acolo.
- Nu ne mai turna gogoşi cu noră-ta şi cu şopronul de fân, ce ne interesează pe noi şopronul tău de fân?... Treci la subiect!... – se enervă primarul, trecând de la „dumneavoastră” la „tu”.
- Păi, cum nu vă interesează şopru’ meu?... – căscă gura de mirare Ivan.
- Lasă matale şopronu-n pace şi treci la subiect – se amestecă-n vorbă domnul mărunţel.
- Păi, da şopru’ e subiectul, acolo l-am bătut pe Mendel, acolo i-am rupt şi dinţii…
- Ce i-aţi făcut?... – sări ca ars primarul.
- Cum aşa?... Tovarăşul Mendel ne-a spus că a căzut de pe scară s-a lovit şi aşa şi-a rupt proteza cu dinţi de aur – se miră şi secretarul.
- Aşa este tovarăşi, am căzut şi mi-am rupt proteza, eu nu ştiu despre ce vorbeşte Ivan, probabil vrea să mă compromită-n faţa dumneavoastră, să nu-l credeţi stimaţi tovarăşi!...
- Păi nu pe dumneata te-am bătut la mine-n şopru?.. – îl întrebă Ivan pe Mendel, nemaiştiind ce să creadă.
- Nu Ivane, nu, pe mine, nu!.. Ce să caut eu în şoprul tău?... Ha- ha- ha!- râse forţat, strângând din umeri, Mendel.
- Ba pe dumneata te-am bătut domnule Mendel… ştii bine ce ai căutat acolo, la fel cum ştiu şi eu... zâmbi Ivan.
- Vă rog să nu-l credeţi tovarăşi! Minte, minte, vrea să mă compromită-n faţa dumneavoastră, eu nu am fost în şopronul lui, pot să jur chiar pe Evanghelie de faţă cu preotul dacă vreţi, se apăra Mendel, aproape strigând, era roşu la faţă de mânie, ca un rac.
- Tovarăşe Mendel, vă rog nu uitaţi că sunteţi comunist, i-a atras atenţia tovarăşul mărunţel ce venise de la oraş să-i apere drepturile.
- Şi pe deasupra nu aţi fost niciodată creştin – adăugă primarul, după care-l pofti pe Ivan să-şi continue povestea cu şopronul.
- Şi după cum v-am mai spus, m-am dus în şopru cu fân şi m-am culcat fără nicio grijă ca un prunc. Când deodată-l visez pe Petrea al Cucului, Dumnezeu să-l ierte, că om bun o mai fo’, eu am cărăuşit cu el mai demult la Rădăuţi.
- Lasă dracului visele, şi pe Petrea al Cucului! Nouă spune-ne cum l-ai bătut pe tovarăşul Mendel!
- Minte tovarăşi, minte, nu-l credeţi, vrea să mă compromită, eu vă dau cuvântul meu de comunist!
- Aveţi răbdare tovarăşe Mendel, noi trebuie să audiem ambele părţi, spuse tovarăşul mărunţel şi-i făcu semn lui Ivan că poate continua.
- Aşe după cum am mai spus, tocmai l-am visat pe Petrea al Cucului…
- Naiba să te ia împreună cu Petrea al tău se enervă primarul, nouă să ne spui ce s-a întămplat între tine şi tovarăşul Mendel!
- Păi ce s-a întămplat?... Domnul Mendel s-o suit la mine-n şopru şi pe întuneric, s-o aruncat peste mine, m-o strâns în braţe şi-a începu să mă pupe!
- Minte tovarăşi, vrea să mă compromită, nu-l credeţi – gâfâia Mendel.
- Dar de unde şti matale că a fost tovarăşul Mendel, dacă spui că a fost întuneric? – întrebă tovarăşul mărunţel.
- Păi atunci pe loc n-am ştiut dar am aflat a doua zi dimineaţa.
- Cum ai aflat? – întrebă din nou tovarăşul mărunţel.
- Păi am găsit ceasul domnului Mendel. Ceas de aur nu are nimeni în sat în afară de el, mai văzusem la domnul Mendel ceasul, aşe că i l-am adus înapoi – spuse Ivan scoţând din buzunar un ceas de aur legat la un lănţişor destul de gros tot din aur şi începu să-l legene în faţa lui Mendel care, la vederea ceasului, a holbat ochii şi înghiţea-n sec ca peştele pe uscat.
- E ceasul dumneavostră tovarăşe Mendel? – întrebă tovarăşul marunţel.
- N-nu-u-u!... Eu n-a-a-am avut asemenea ceas, al meu a fost un pic mai mic… -minţi Mendel roşindu-se ca para focului de ruşine, dar şi de necaz că trebuia să renunţe de binăvoie la ceasul său de aur.
- Gândiţi-vă bine tovarăşe Mendel, ceasul acesta împreună cu lănţişorul de aur costă o avere întreagă! – spuse primarul.
- Nu, nu… am mai spus că nu-i ceasul meu, al meu a fost un pic mai mic!
- Dar de ce spuneţi că a fost, nu-l mai aveţi?.. – întrebă primarul.
- A-a-a… l-am dăruit lui nepotu-meu, azi primăvară când a fost la mine – minţea în continuare Mendel.
- Bine, dacă nu-i ceasul dumneavoastră, atunci nea’ Ivan îl poate păstra, ca recompensă pentru că cineva l-a pupat pe întuneric. Oricum nu pentru că v-ar fi bătut l-aţi chemat la împăciuire, nu-i aşa tovarăşe Mendel? – zâmbi şiret primarul.
- Aşa-i stimaţi tovarăşi, cum să mă bată? Eu am picat de pe scară şi…
- Dar atunci la ce dracu’ m-aţi invitat, aşe mândru cu miliţia ca pă un lotru? – spuse hotărât Ivan, întrerupându-l pe Mendel.
- Tovarăşul Mendel a depus plângere împotriva dumitale, pentru prunele uscate, pe care trebuia să i le dai şi pentru care el ţi-a plătit trei sute de lei.
- Ha-ha-ha!... Pentru prune spuneţi, şi eu făceam în gaci de frică c-o să mă băgaţi la puşcărie pentru că i-am rupt proteza, ha-ha-ha… da prost mai pot fi! – râdea Ivan de se prăpădea.
- Minte tovarăşi, nu-l credeţi, vrea să mă compromită!
- Linişte! – se enervă tovarăşul mărunţel - cetăţene Ciornei, recunoaşteţi ca aţi luat de la tovarăşul Mendel trei sute de lei urmând să-i aduceţi prune uscate.
- Da am luat, iar a două zi i-am şi dus o căruţă plină de prune uscate - răspunse indiferent Ivan.
- Minte tovarăşi, mi-a adus a doua zi o căruţă de lemne de prun uscate, eu i-am dat bani să-mi aducă prune uscate nu pruni uscaţi.
- Prune sau pruni e tot un drac! – zâmbi Ivan.
- Cum tot un drac, o caruţă de uscături, nu costa trei sute de lei – se băgă-n vorbă şi secretarul.
- Păi aşe mi-am spus şi eu: ia uite ce prost e jidul mi-a dat trei sute pe o căruţă de vreascuri uscate.
- Ajunge! – îi întrerupse primarul, nea’ Ivane va trebui să-i întorci banii tovarăşului Mendel şi poţi să-ţi iei lemnele înapoi, eşti de acord?
- Cum dracu să nu fiu de acord dacă Mendel mi-a lăsat ceasul de aur…
- Minte tovarăşe, minte nu-l credeţi vrea să mă compromită! – îl întrerupse Mendel.
- Poţi pleca nea’ Ivane, mâine aduci banii la postul de miliţie, iar şeful de post o să-i ducă tovarăşului Mendel.
Ivan dădu să iasă, dar deodată îşi aduse aminte de ceva şi se lovi cu palma peste frunte:
- Ptiu, da uituc mai pot fi!...
- Ce aţi mai uitat? – întrebă curios tovarăşul mărunţel.
- Am uitat să vă spun că am găsit nu numai ceasul, ci şi o proteza de aur, dar nu vă mai bat la cap cu prostii - spuse Ivan şi ieşi.

. | index


Niciun comentariu: