закарпаття

закарпаття
червень 2010

ЗАКАРПАТТЯ

ЗАКАРПАТТЯ
червень 2010

(делятин?..) закарпаття

(делятин?..) закарпаття
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
черовень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки.

коломия, музей писанки.
червень 2010.

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия,

коломия,
червень 2010

івано франківськ, центр

івано франківськ, центр
червень 2010

шевченківський гай, львів

шевченківський гай, львів
червень, 2010

сад світового українства, румунське деревце

сад світового українства, румунське деревце
червень 2010

сад світового українства, деревце румунії

сад світового українства, деревце румунії
ЧЕРВЕНЬ 2010

сад світового українства. деревце румунії

сад світового українства. деревце румунії
червень, 2010

валентіна, біля деревця канади

валентіна, біля деревця канади
червень 2010

сад світового українства, біля румунського деревця

сад світового українства, біля румунського деревця
м. трайста, п. романюк

сад світового українства

сад світового українства
м. трайста, м. якубовська, п. романюк

сад свтового українства, львів

сад свтового українства, львів
червень, 2010

церква, шевченківський гай, львів

церква, шевченківський гай, львів
червень, 2010

церква, шевченківський гай, львів

церква, шевченківський гай, львів
червень, 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ оперний театр

львів/ оперний театр
червень 2010

львів/ оперний театр

львів/ оперний театр
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ з уляною та михайлом тимошенками

львів/ з уляною та михайлом тимошенками
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

конгрес української діаспори

конгрес української діаспори
львів, червень 2010

конгрес української діаспори

конгрес української діаспори
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень 2010

львів/ у спільці письменників

львів/ у спільці письменників
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень2010

львів

львів
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

duminică, 27 septembrie 2009

Frizerul Niculae

Frizerul Niculae
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-08-26 | |


M-a trezit clopotul mare, din turla bisericii, ce a răsunat ca o binecuvîntare peste sat, aducând aminte bunilor creştini, că e duminică şi a sosit timpul să meargă la biserică. Mai bine spus bunelor creştine, deoarece toţi purtătorii de clop şi nădragi din satul nostru, sunt atât de evlavioşi şi temători de Dumnezeu, încât pornesc cu vreo două ore înainte de a fi chemaţi de sfântul clopot, ca să aibă timp să intre pe la cârciumă pentru împărtăşania de duminica dimineaţă. Aşa e datina, lăsată din moşi-strămoşi, ca o lege nescrisă pe care nu a reuşit nici un popă s-o schimbe, deoarece creştinii din satul nostru sunt mari păstrători de tradiţie. Iar după împărtăşania de la cârciumă, se duc toţi frumuşel la biserică, unde cuminţi clatină din cap, precum gâscanii, în semn că sunt de acord cu spusele părintelui, că e mare păcat, păcat de neiertat, să duci paharul dracului la gură tocmai în sfânta zi de duminică şi încă înainte de sfânta slujbă.
Aş mai fi vrut să lenevesc în pat, dar deodată mi-am adus aminte că astăzi e ziua mea de naştere. Acest gând mi-a trecut prin cap ca un fulger, lăsându-mă paralizat de spaimă.
Această zi îmi stă-n suflet ca un ghimpe de peste cinci ani, de când o ţigăncuşă cu părul de culoarea nopţi hoţilor de cai şi cu ochi de foc de puteai zări talpa iadului în ei, mi-a ghicit că în ziua în care voi împlini patruzeci de ani voi muri de o moarte năprasnică „subit – cum ziceţi voi mai pe domneşte.” Mi-a explicat ţigăncuşa, nu cumva, Doamne fereşte să nu pricep de ce moarte voi muri.
La început am râs de spusele „pirandei”, dar cu cât mă apropiam mai mult de ziua cu pricina, neliniştea din suflet îmi creştea precum cotele apelor, după trei luni de ploaie, nopţile mi-au devenit albe, iar zilele verzi, din cauza sticlei de culoare verde, de la geamurile barului „Paradis”, unde-mi petreceam ultimele zile din viaţă.
Aşa am hotărât ca ultimele zile de pe această lume să le petrec în „Paradis”, căci pe lumea cealaltă… cine ştie?... Mai ales că eu am fost, un foarte înflăcărat păstrător al tradiţiei mai sus amintite (cea cu duminica dimineaţă, înainte de slujbă).
Dar ziua morţii mele, am hotărât s-o sărbătoresc la ţară, în satul meu natal, ascuns după pragul casei părinteşti, unde nici moartea nu se pare, ceva neobişnuit.
Vroiam să mor singur şi în linişte, auzisem eu, că aşa mor măgarii şi mi-am spus că dacă tot am trăit aşa… hai să şi mor la fel.
Aşa că m-am întins la loc, am încrucişat cuminte mâinile pe piept, şi aşteptam să vină „doamna cu coasa” după mine, întru-n fel bucurându-mă că în sfârşit cineva, de sex opus, mă va vizita şi pe mine. Dar se pare că pe „doamnă” o durea în cot, că eu aşteptam, cu mare nerăbdare să rostesc cuvintele: „Vai, ce mare poet piere!”.
Am stat eu aşa până la prânz, dar ea nu se îndura să vină. Plictisit de atâta aşteptare am încercat să citesc din poeziile lui Pablo Romaniuc, să-mi înveselesc sufletul, dar nu am înţeles mare lucru aşa că am renunţat la poezia lui Pablo, care să fiu sincer mi-a întristat un pic sufletul, căci mi-am adus aminte că am dat doua sute de mii de lei pe volumul de poezii, şi am hotărât să mă duc până la birt.
"O fi ce-o fi, las să mă mai caute şi ea moartea, căci eu am aşteptat-o destul!" Mi-am zis ieşind din casă, uitându-mă în toate părţile, ca nu cumva să mă ia pe nepregătite şi să n-am timp să rostesc celebrele cuvinte al împăratului Nero.
Aşa învârtindu-mă n toate părţile ca Titi-Robi, cu chiu cu vai am ajuns la cârciumă, care, spre marea mea mirare era, goală-goluţă, exact cum aş fi vrut s-o văd, eu pe cârciumăriţă (o fată blondă, mică, noadă, /o faci grămadă /şi o bagi sub tine etc. etc. etc.)
Fata citea, după tejghea, un roman siropos (probabil), după chipurile de pe copertă (sigur) de Daniele Estelle. Atunci l-am zărit într-un colţ cu halba băută (nu vreau să mai folosesc cuvântul „goală”, totuşi măcar în ziua morţii mele să fiu serios, ce dracu?...) pe Niculae , frizerul satului. Stătea dus pe gânduri şi trăgea dintr-o penală răsucită din pagina revistei „Aspirina săracului”, pe care a şutit-o din closetul cârciumii (să-l mai aud eu pe careva spunând că revista lui Dinescu nu-i bună la nimic, că dă de dracu cu mine!).
- Fiţi amabilă, aş dori două halbe de bere! Am spus eu (cu vocea-mi lină), de a sărit fata, ca arsă de pe scaun, scăpând din mână cartea, holbânduse la mine ca o juncană virgină la medicul veterinar.
- Vă rog să mă iertaţi, nu am observat când aţi intrat! Se scuză cititocărciumăreasa.
- Nu face nimic! Am liniştit-o eu. Aş dori două halbe de bere!
- Luaţi loc vă servesc eu la masă! Spuse amabil fata, iar eu m-am îndreptat spre masa lui Niculae frizerul.
- Bună ziua! Îmi permiteţi să-vă cinstesc cu o halbă de bere?
- Mănânci calule ovăz? …Ha – ha - ha… - s-a pus pe râs bătrânul.
- Nu e lume la cârciumă, cu toate că-i duminică. Am început eu conversaţia, mirat, căci în alte dăţi nu avei loc să intri, darmite să stai la masă.
- Păi azi e înmormântare în sat, nu toată lumea e proastă ca noi doi să bem la cârciumă, pe bani.
- Cine a murit? L-am întrebat pe bătrân.
- Petrea Chiorul! Cu adânc amar în suflet rosti bătrânul.
- V-a fost prieten apropiat, văd că vă pare foarte rău pentru el. L-am compătimit sincer pe bătrân.
- Da de unde?... Aşa prieteni !... L-am tuns pe datorie. „Numai până la pensie, Niculae!” Se ruga de mine ca un copil, eu l-am crezut om serios, l-am tuns… iar el… uite ce-mi face!... Dracu să-l ia... de parcă n-a putut muri şi netuns. A scuipat furios bătrânul.
Mi-sa făcut milă de bătrân, am vrut să-l liniştesc oarecum, cu toate că nu-mi prea plăcea de el, la fel ca tuturor băieţilor din sat, pentru că ne „belea” până la piele cu maşina s-a de tuns, pe care a adus-o de pe front, şi care mai mult ne smulgea părul decât ni-l tundea.
- Haideţi să bem nea Niculae, lăsaţi se mai întâmplă să moară oamenii, nereuşind să-şi achite toate datoriile! Încercam eu, să-l liniştesc pe bătrân.
- Dacă ar fi numai el, aş tăcea dracului din gură, dar ascultă aici: săptămâna trecută, vine la mine Mihai Surdul şi începe exact ca acesta, „Numai până la pensie, Niculae!”. Eu îl tund ca om, iar el a doua zi o tuleşte pe lumea cealaltă. Înaintea lui, a venit Ilie Bălbăitul „Tunde-mă Niculae, cum primesc pensia, îţi dau banii!”, eu îl tund ca om, a doua zi pentru cine crezi că trag clopotele?... Pentru el, luar-ar dracu’ sa-l ia şi pe toţi ceilalţi, căci aşa a venit la mine şi Ion Şchiopul şi Vasile Mutul şi Ştefan Hârleţ şi Gheorghe Ciocan şi Dănilă Nicovală, de parcă s-au vorovit între ei, eu îi tund ca om, iar ei a doua zi o tulesc pe lumea cealaltă, la dracu-n praznic! Şi-a vărsat năduful bietul Niculae.
„Acesta ar fi bun să-mi tundă duşmanii, ba chiar şi pe unii din prietenii mei.” M-am gândit eu distrat, începând să întocmesc, în gând, o listă lungă cu aceia pe care i-aş trimite să se tundă la nea Niculae. Iar după ce lista a fost gata, i-am mai propus bătrânului încă un rând.
- Ai suflet bun băiete… dar mie nu-mi place să beau de la nimeni pe gratis. Ce ar fi să te tund?... I-a uită-te ce perciuni mari ai de parcă ai fi rabin. Te tund şi pe urmă mai bem un rând! Mi-a tras cu ochiul bătrânul, aplecându-se sub masă, unde ţinea într-o pungă instrumentele de tuns.
- Ce v-a apucat nea Niculae? Ia uite ce-i trece prin cap! Am strigat eu speriat şi din doua salturi am ajuns în stradă. Ia te uită la bătrân... eu îi dau de băut, iar el vrea să mă tundă, ce o fi având cu mine? Bolboroseam eu, fugind speriat câtre casă.
În ziua aceia nu am mai ieşit din casă, dar nici moartea n-a venit după mine, se pare că pragul casei părinteşti te poate ocroti până şi de moarte.





Niciun comentariu: