Sărbătoarea narciselor

Sărbătoarea narciselor
personale [ ]
Intervi

u cu prof. dr. Vasile CURELEAC

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-09-08 | |

Anul acesta în comuna Repedea, judeţul Maramureş, s-a desfãşurat a VIII-a

ediţie a „Sãrbãtorii Narciselor”. Cu acest prilej, l-am rugat pe dl. prof. dr. Vasile CURELEAC sã ne spunã câte ceva despre locurile în care cresc aceste minunate flori şi despre sãrbãtoarea lor.

Domnule Cureleac, ca profesor, de geografie sunteţi, poate, cel mai în mãsurã sã ne vorbiţi despre Poiana Narciselor, care se întinde pe teritoriul a douã state. Vã rog sã prezentaţi cititorilor noştri, în câteva cuvinte, aceste locuri minunate care se numesc Munţii Maramureşului.
Munţii Maramureşului reprezintã un spaţiu geografic bine individualizat, care se întinde pe teritoriul judeţului Maramureş – România şi pe teritoriul regiunii Transcarpatia – Ucraina. În general, aceşti munţi se caracterizeazã printr-un fond

forestier bogat şi pajişti alpine, cu o reţea deasã de ape curgãtoare, lacuri, cu faunã cinegeticã şi piscicolã bogatã şi printr-o florã alpinã unicat, cum ar fi aceastã subspecie de narcise «Narcissus Poeticus». Împreunã cu narcisele mai vegeteazã aici şi alte plante cu importanţã floristicã, precum Genţiana punctata, Genţiana Lutea, Genţiana Excisa, Letopodium alpinum şi altele.
Existã multe asemenea poieni cu narcise la noi în ţarã?

În România, narcisele sunt rãspândite insular, în ecotopuri diferite. Marta Bereş, în lucrarea sa „Narcissus Poeticus L. ssp. Stellaris din Munţii Maramureşului” relateazã cã în România existã 151 de localitãţi unde narcisele vegeteazã în mod natural, printre care se numãrã şi comuna Repedea, judeţul

Maramureş, care devine din ce în ce mai cunoscutã prin „Poiana cu narcise”, „Lacul Vindrel”, „Masivul Mehailecul”, peisaje alpine şi montane cu aspecte deosebite şi cu importanţã turisticã marcantã. Aceste obiective geografice fac parte din potenţialul turistic natural al judeþului Maramureş şi al Carpaţilor Orientali care, în viitor, vor face parte din reţeaua turisticã europeanã.
De ce Poiana Narciselor din Repedea este mai importantã decât celelalte locuri din Munţii Maramureşului, în care cresc narcisele?

Rãspândirea insularã a narciselor, poziţia perifericã-limitrofã precum şi restrângerea habitatului în Munţii Carpaţi joacã un rol floristic, ecologic şi ştiinţific important. Narcisele sunt rãspândite în Munţii Maramureşului în mai multe staţiuni şi anume: Polonenka, Şerban, Pop Ivan, Plaic, Tomnatic, la altitudini cuprinse între 1300-1937 m. Staţiunea Tomnatic-Sehleanu este mai importantã din punctul de vedere al suprafeţei şi a densitãţii acestor specii de plante de origine mediteraneeanã din halocen (perioadã de încãlzire climaticã). Aici, în etajul montan şi subalpin, primãvara formeazã adevãrate covoare albe, redând locului înfãţişarea unui colţ de rai. Suprafaţa acestei poien

e depãşeşte 100 ha. Narcisele vegeteazã în condiţii climatice temperat continentale, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 0-2 grade Celsius, cu ierni geroase şi lungi, precipitaţiile sunt bogate peste 1200 mm/an, şi pe terenuri cu soluri podzolice cu umiditate medie dar şi excesivã pe terenurile mai plane. Cea mai ridicatã densitate a narciselor se înregistreazã în Culmea Sehleanu, Sehleanu Mic – 55 de exemplare/mp, iar densitatea medie este de 20-25 exemplare/mp. Important este şi faptul cã narcisele vegeteazã şi dincolo de graniţa de stat, pe teritoriul Ucrainei, formând un covor unitar sub raport floristic cu o suprafaþã de peste 300 ha.

Dupã cum este bine cunoscut, multe astfel de locuri frumoase au fost distruse în ultimii ani. Se face ceva în sensul de a ocroti aceastã poianã, are ea statut de monument al naturii?
În judeþ

ul Maramureş au mai existat douã staţiuni cu narcise, şi anume în localitãţile Cîmpulung la Tisa şi Teceu Mic. Narcisele din aceste staţiuni erau amplasate în lunca Tisei şi au reprezentat cea mai joasã zonã de rãspândire naturalã a narciselor din Europa. Observãm cã activitatea iraţionalã şi neimplicarea factorilor de decizie duce la dispariţia speciilor valoroase pentru ştiinţã şi pentru populaţie. Pe teritoriul Ucrainei, regiunea Transcarpatia, raionul Chust, în imediatã apropiere de oraşul Chust, se aflã „Valea Narciselor” o staţiune declaratã î

ncã din anul 1980 monument al naturii. Aceasta a fost inclusã în cadrul Rezervaţiei Biosferei din Carpaţi şi prezintã un interes ştiinţific deosebit, mai ales prin faptul cã narcisele vegeteazã natural la cea mai joasã altitudine din Europa de 186 m cu o suprafaţã de peste 600 ha. Pe viitor trebuie întreprinse acţiuni ştiinþifice şi ecologice comune cu reprezentanţii Rezervaţiei Biosferei din Carpaţi în vederea soluţionãrii problemelor de conservare şi ocrotire a narciselor şi a altor plante endemice. Academicienii Nicolae Boşcaiu şi Dan Munteanu din cadrul Academiei Române din Cluj Napoca împreunã cu specialiştii Societãţii Ecologice din Maramureş au realizat studii privind condiţiile de vegetaţie şi rãspândire a subspeciei, care, în prezent, are statut de monument al naturii. În anul 1999, la invitaţia conducerii Primãriei şi a Consiliului Local s-au fãcut demersuri pentru legiferarea „Poienei cu narcise” ca monument al naturii şi s-a iniţiat sãrbãtoarea „Nedeea narciselor” care, iatã, anul acesta atinge a VIII - a ediţie. Aceastã sãrbãtoare a devenit o tradiţie pentru locuitorii comunei şi se desfãşo

arã în ultima duminicã din luna mai. Staţiunea cu narcise Tomnatic-Sehleanu a fost inclusã ca zonã nucleu din cadrul Parcului Natural a Munţilor Maramureşului cu o suprafaþã de 100 ha.

Turiştii şi localnicii prezintã un pericol de distrugere pentru acest loc?

Poiana cu narcise Tomnatic – Sehleanu este situatã la o distanţã de peste 7 km faţã de centrul comunei, în apropierea graniţei de stat cu Ucraina şi, în ultimii ani, este vizitatã de un numãr tot mai mare de turişti. Dacã în trecut numãrul turiştilor era redus, în prezent a crescut datoritã reclamelor adecvate pe internet şi în mass-media, dar nu turiştii şi localnicii prezintã cel mai acut pericol de distrugere a acestei specii de plante, chiar dacã aceştia recurg la culesul ei. Considerãm cã cel mai mare pericol este pãşunatul excesiv, care duce la tasarea solului şi distrugerea rãdãcinilor plantelor. În prezent, conducerea comunei Repedea, împreunã cu administraţi

a Parcului Natural Munţii Maramureşului, Consiliul Judeţean Maramureş, Societatea Ecologistã din Maramureş, Direcţia Silvicã Maramureş, Asociaţia de Dezvoltare Ivan Krevan, sunt preocupate de ocrotirea biodiversitãţii în zonã. Aceste instituţii şi alte organizaţii trebuie sã întreprindã mãsuri de conştientizare a populaţiei locale privind importanţa floristicã şi ecologicã a acestei specii şi sã gãseascã cãi reale de protejare a ei. Una dintre mãsuri este îngrãdirea zonei strict protejate cu gard şi interzicerea pãşunatului în zona Vavercin. În aceastã acţiune ecologicã ar fi necesarã o implicare mai serioasã a personalului Direcţiei Silvice Maramureş şi Administraţiei Parcului Natural Munţii Maramureşului, care ar trebui sã aplice mãsuri de avertizare şi sancţionare împotriva celor care, în mod voit, distrug narcisele şi alte specii de plante. Implementarea acestor acţiuni de protecţie şi conservare a biodiversitãţii, conştientizarea populaţiei sunt absolut necesare în pãstrarea

intactã a patrimoniului natural al florei şi faunei.

Domnule profesor, în încheiere, dacã aveţi un mesaj pentru turiştii care viziteazã asemenea locuri precum Poiana Narciselor?

Toţi avem faţã de generaţiile viitoare obligaţia moralã sã ocrotim mediul geografic. La nivel global situaţia ecologicã este criticã, natura este deosebit de afectatã, iar mãsurile luate sunt insuficiente. Se ţtie cã bumerangul ecologic este periculos şi inevitabil. De aceea, pãstrarea şi ocrotirea biodiversitãţii necesitã mãsuri complexe şi implicarea realã a factorilor de decizie.


Interviu realizat de Mihai TRAISTA

| index