Locul nestiut de noi
proză [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]
2009-09-30 | |
În clipele tainice ale dimineţii, pașii tăi cad domol peste amintirile mele. Dincolo de geam, bolnava lumină, se face din ce în ce mai bine. Pașii tăi plutesc, curg, alunecă, se dau de-a dura peste visele noastre îmbrăcate în culori (incredibil de calde), iar dincolo de vise cocorii copilăriei numără şoaptele noastre de dragoste.
De ce ţi-ai lăsat paşii dansând prin sufletul meu gol? Te-ai ridicat și dusă ai fost. Uitându-ţi surâsul încremenit deasupra paşilor, iar drumul... drumul meu s-a rătăcit dincolo de dragoste și paşi tăi s-au oprit în locul neştiut de noi...
De ce ţi-ai lăsat paşii dansând prin sufletul meu gol? Te-ai ridicat și dusă ai fost. Uitându-ţi surâsul încremenit deasupra paşilor, iar drumul... drumul meu s-a rătăcit dincolo de dragoste și paşi tăi s-au oprit în locul neştiut de noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu