Ce duci în spate omule

Ce duci în spate omule
proză [ ]
însemnări creștine

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]

2009-08-29 | |

Într-un sătuc de munte din Ardeal trăia un om cocoşat care îşi dorea, mai mult decât orice pe lume, să poată privi în sus, spre cer.
Să poată vedea cerurile – locuinţa lui Dumnezeu, să poată admira stelele, luna şi soarele – creaţia lui Dumnezeu. Însă din păcate el putea privi doar în jos, în pământ. Până într-o noapte când se întâmplă cu el o minune.
Întorcându-se acasă, cam pe la miezul nopţii, trecând prin cimitirul satului, deodată în faţa lui apăru un înger care îl întrebă:
— Ce duci în spate omule?...
— Neputinţa mea de a privi spre cer – o cocoaşă. Oftă omul cu tristeţe.
— Dă-o încoace şi priveşte spre cer! Porunci îngerul întinzând mâna după cocoaşa omului, astfel că acesta se întoarse acasă drept ca o lumânare.
A doua zi întreg satul vorbea, mirându-se despre ce i s-a întâmplat omului cocoşat.
Auzind de cele întâmplate, un om care era şchiop din naştere şi care-şi dorea mai mult ca orice pe lume să poată alerga după plăcerile nebune ale acestei lumi, să poată dansa şi mai ales să poată ţine pasul alături de tovarăşii săi de rele, se duse şi el la miezul nopţii în cimitir cu speranţa că îl va întâlni pe înger.
Și culmea, când se făcu miezul nopţii, în faţă îi apăru îngerul, care îl întrebă:
— Ce duci în spate omule?...
— În spate nu duc nimic, eu sunt şchiop şi te-aş ruga foarte frumos, dacă ai vrea să mă vindeci de neputinţa mea, ca să pot merge şi eu la dans şi pe la chefuri alături de prietenii mei!
— Şi în spate zici că nu duci nimic? Se miră îngerul.
— Nu! Răspunse hotărât omul şchiop.
— Atunci ţine cocoaşa aceasta! Spuse îngerul, şi îi puse omului şchiop în spate o cocoaşă, încât acesta se întoarse acasă şi cocoşat pe deasupra.