закарпаття

закарпаття
червень 2010

ЗАКАРПАТТЯ

ЗАКАРПАТТЯ
червень 2010

(делятин?..) закарпаття

(делятин?..) закарпаття
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
черовень, 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки.

коломия, музей писанки.
червень 2010.

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень 2010

коломия, музей писанки

коломия, музей писанки
червень, 2010

коломия,

коломия,
червень 2010

івано франківськ, центр

івано франківськ, центр
червень 2010

шевченківський гай, львів

шевченківський гай, львів
червень, 2010

сад світового українства, румунське деревце

сад світового українства, румунське деревце
червень 2010

сад світового українства, деревце румунії

сад світового українства, деревце румунії
ЧЕРВЕНЬ 2010

сад світового українства. деревце румунії

сад світового українства. деревце румунії
червень, 2010

валентіна, біля деревця канади

валентіна, біля деревця канади
червень 2010

сад світового українства, біля румунського деревця

сад світового українства, біля румунського деревця
м. трайста, п. романюк

сад світового українства

сад світового українства
м. трайста, м. якубовська, п. романюк

сад свтового українства, львів

сад свтового українства, львів
червень, 2010

церква, шевченківський гай, львів

церква, шевченківський гай, львів
червень, 2010

церква, шевченківський гай, львів

церква, шевченківський гай, львів
червень, 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ оперний театр

львів/ оперний театр
червень 2010

львів/ оперний театр

львів/ оперний театр
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ з уляною та михайлом тимошенками

львів/ з уляною та михайлом тимошенками
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів

львів
червень 2010

конгрес української діаспори

конгрес української діаспори
львів, червень 2010

конгрес української діаспори

конгрес української діаспори
червень 2010

львів

львів
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень 2010

львів/ у спільці письменників

львів/ у спільці письменників
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень 2010

львів/ у спілці письменників

львів/ у спілці письменників
червень2010

львів

львів
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

львів/ винники/ мотель русалка

львів/ винники/ мотель русалка
червень 2010

duminică, 27 septembrie 2009

”Diminetile azurii” ale fiecaruia dintre noi



”Diminetile azurii” ale fiecaruia dintre noi
personale [ ]
Critica literara

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Lidia KOVALEŢI,candidat în ştiinţe filologice, docent la Catedra de literatură ucraineană a Universităţii de Stat «Iuri Fedicovici» din Cernăuţi (Ucraina).

2009-09-11 | |





Antoine de Saint-Exupéry spunea că toţi adulţii au fost şi ei, cândva, copii, dar numai o parte dintre ei îşi mai aduc aminte de asta. Este vorba, bineînţeles, de sentimentele şi trăirile care reîncarcă sufletul.
Nu întâmplător am amintit aceste reflecţii formulate de fiul unui nobil, care a devenit aviator şi scriitor: întreaga viaţă, amintirea copilăriei a rămas, pentru el, o obsesie.
Myhailo Traista, în cartea pentru copii pe care a publicat-o recent – «Dimineţile azurii» (Bucureşti, Mustang, 2004) – a asimilat tocmai un astfel de adevăr, un astfel de izvor de energie, iar dedicând-o copiilor săi – Larisei-Myhaiela şi a lui Stepancik, a dat de înţeles că în ei rezidă resursele lui actuale de inspiraţie. Pentru mine a fost de ajuns să spicuiesc începutul cărţii – dedicaţia, motto-ul (din Exupéry) şi mesajul «Din partea autorului», pentru ca acest om, total necunoscut mie, să-mi devină, brusc, apropiat ca suflet, ca un prieten sosit «din copilărie, ca dintr-o ţară», ca un ucrainean care, chiar şi dincolo de graniţa Ucrainei, prin formele cuvântului artistic natal să reînnoiască spiritul ucrainean în cei ce retrăiesc «dimineţile azurii» ale vieţii lor.
«Vă doresc o copilărie legănată de poveşti, de dimineţile de călină, ca peste ani, cu bucurie, să vă întoarceţi la amintirile în copilărie, fiindcă omul trăieşte de două ori pe lume: prima oară – în copilărie, iar – a doua oară – în amintirea despre ea», spune Myhailo Traista în mesajul său către cititori şi în aceste cuvinte îşi găseşte reflectarea filozofia «Micului prinţ»: pe structura clasicului francez şi a vieţii reale s-a format speranţa traistiană în copilărie ca timp consistent şi indubitabil fericit al existenţei omeneşti.
Cele optsprezece povestiri şi poveşti incluse în carte alcătuiesc, se poate spune, o nouă istorie despre copii sau despre lumea naturii vii, scrisă lejer, aşa cum şi trebuie scris pentru un astfel de auditoriu. Cele mai interesante sunt caracterele copiilor, surprinşi în situaţii cotidiene şi totuşi deosebite. Iată povestirea „Opresche” (Haiducii). Eroul ei – Vasylko, îi roagă cu lacrimi în ochi pe băieţii mai în vârstă ca el, care se jucau de-a Olexa Dovbuş, să-l primească în grupul lor, – el, din parte-i, arată o disciplină colosală în a păzi comoara care se zice că este ascunsă pe fundul fântânii, stă acolo de pază, dar îşi păstrează cuvântul dat. Iată „Pilotul”, cu portretul elevului din clasa întâi care vrea să devină şi aviator, chiar dacă primul zbor, în covata veche de lemn, la care mânuţele copilului au ataşat o coadă şi aripi de lemn, s-a terminat printre urzici. Băiatul nu şi-a închipuit viaţa fără zborul spre cer. Iat-o şi pe Darocika, din povestirea cu acelaşi nume – o fetiţă care nu numai că are grijă de fratele ei mai mic şi de cloşca cu pui, când părinţii ei lucrează în câmp, dar se apucă şi să gătească pentru cină mămăliga, chit că nu avea nici experienţă şi nici putere.
Copiii, în povestirile lui Myhailo Traista, sunt, în totalitate, orientaţi spre viaţa celor vârstnici. Nu stau cu mâinile încrucişate, învaţă să fie independenţi, maturi chiar în «dimineţile lor azurii». Iar unora viaţa le oferă lecţii mai importante şi mai educative («În împărăţia dreptăţii»), despre despre colaborarea loyală («Gâsca cea mândră»).
O întâmplare dramatică se desfăşoară în povestirea «Pastuşok» (Ciobănaşul): un ţăran bine poziţionat material, dar, sufleteşte un om rău şi fără caracter, care, pentru nimicuri, îşi snopeşte în bătaie tânăra slugă. «Trei zile şi trei nopţi a zăcut Pavlik bolnav, cu febră, fără să-şi revină în fire. În a treia noapte i se făcu mai bine, bău chiar şi puţin lapte acru, iar după aceea, la trei zile, îi şopti tatălui său:
– Iartă-mă, nu am vrut să fur cuţitul, l-am luat doar până seară şi am vrut să-l pun la loc». Băieţii tăiau cu cuţitul nuielele de alun, fiecare îl aducea pe rând iar când a venit rândul lui Pavlik, el nu a vrut să ia cuţitul casei, cu care tatăl lui şchiop lucra, împletind din nuiele coşuleţe.
Istoria tulburătoare a micului ciobănel prezintă greşelile morale ale societăţii omeneşti, relevând încă o dată că literatura pastorală în epoca civilizaţiei şi-a pierdut de tot starea de spirit nepăsătoare. Întâmplarea de faţă a complicat orizontul cărţii lui Myhailo Traista: ca o rafală de vânt rece, odată cu omul rău, s-a năpustit şi cruzimea, despre care, bineînţeles, trebuie să afle şi copiii, pentru ca la întâlnirea cu ea să fie pregătiţi.
În povestirea «Micul salvator», realităţile concrete devin determinante: micul băieţel Mikola Kocerjuk (un personaj real, pesemne, fiindcă lui îi este dedidicată povestirea) şi preotul Andrei Dudka, care era să moară de mâna «muscalilor» – grăniceri sovietici, şi-au călit şi mai mult în inimă spiritul ucrainean. În acest proces băiatul este dator preotului, mai exact, povestirilor despre zaporojeni, despre haidamaci, despre micuţul Tarasec, care visa să devină pictor. Portretul lui Adrei Dudka nu nu ni se pare convingător, nefiind nuanţat, cum s-ar aştepta cititorii, fiindcă părintele nu putea vedea în persoana micuţului Kocerjuc un interlucător atent şi cuminte şi, în acelaşi timp, să se şi răstească la el. Maniera lui Traista de a prezenta caracterele se bazează pe fapte şi limbaj.
Ciclul de proze scurte se încheie reuşit cu o povestire mai amplă a scriitorului – «Micuţa sclavă». O interesantă încercare de a apropia cititorul, de data aceasta, de ideea veşniciei, dezvoltând artistic subiectul laconic, arătând puterea lui Dumnezeu prin soarta micuţei izraelience Miriam, care a fost înrobită, dar nu l-a uitat de Dumezeu, convertindu-l la credinţă pe răpitorul ei necredincios şi prin aceasta ajutându-l să se vindece. Mărinimia şi nobleţea copilei, faptele ei bune, visele copilăreşti şi acţiunile ei sunt prezentate fără nici un fel de patos. Parcă nici nu am observat tendinţe moralizatoare – atribut aproape nelipsit al unei astfel de literaturi: expunere simplă, lipsită de grandilocvenţă şi devieri de la subiect, de forme artistice complicate au făcut ca naraţiunile scriitorului să fie uşor de asimilat, corespunzător nivelului de cunoştinţe al micilor şcolari, experienţei lor de viaţă.
Dintre basme remarcăm povestea «Raţa mândră», cu o întreagă galerie de personaşe pestriţe, situaţii prezentate cu mult umor, «Iepuraşul uituc» – o versiune proprie a subiectului universal despre personaje leneşe şi mai tot timpul nepregătite pentru iarnă. «Povestea despre putere», după părerea noastră, prinde mai bine spre lecturare celor adulţi, cu atât mai mult cu cât în cazul de faţă răul învinge binele. Printre altele, în Franţa, printre autorii care popularizează cartea pentru copii există o regulă nescrisă – ca în nici un caz să nu se traumatizeze psihicul copilului; de exemplu, «Scufiţa Roşie» a lui Scharlet Perot cu finalul ei, într-adevăr tragic, francezii demult deja au «transformat-o», lansând-o în lume într-o altă formă.
În lumea fără de margini a literaturii pentru copii a descins şi cartea scriitorului ucrainean din România – Myhailo Traista. El este este şi autorul ilustraţiilor cărţii, lucru ce se întâmplă nu arareori – să ne amintim iarăşi de exemplul lui Exupéry. În special, fascinează ilustraţile simbolice de pe frumoasa copertă editurii bucureştene. Sub cer, printre ciorchini de călină, se înalţă, drag fiecărui ucrainean, continentul dimineţilor lui: o casă, o fântână, rândunici – şi fiecare dintre noi se regăseşte în chipul copilului – al fetiţei. Pe coperta a patra a cărţii întâlnim deja alt timp, târziu, al vieţii: turnurile oraşului, cu steaguri galben-albastre, şi – noi – păsări – în zbor, cuprinzând cu privirea şi îmbrăţişând spaţiul natal cu aripile îndreptate spre alte – nevăzute lumi.
...O viaţă fericită cărţii şi talentului dumneavoastră, domnule Myhailo Traista!

Niciun comentariu: