Săpânţa - Cimitirul Vesel
poezie [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihai traista [mihaylo ]
2009-09-10 | |
Motto:
"Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacră-mea,
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu şi cetea ea.
Voi care treceţi pa aici
Încercaţi sa n-o treziţi
Că acasa daca vine
Iară-i cu gura pa mine.
Da aşa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a înturna
Stai aicea draga soacră-mea"
(Epitaf de pe o cruce din Săpânţa)
În Cimitirul Vesel, mă plimb printre morminte.
Mă simt legat de moarte foarte strâns.
Niciunde nu se moare atâta de cuminte,
Aici de-o veşnicie mai nimenea n-a plâns.
Orice mormânt din juru-mi îl simt că mi-e aproape.
Şi, parcă, deodată cu timpu-s înfrăţit,
Îmi şoptesc păduri, şi munţi, şi ape,
Aici dorm strămoşii, totuşi, nimeni n-a murit.
Ca-n balada Mioriţei, aici nu se moare,
Ci se cunună doar pământul cu pământ.
Şi clopotul când bate – e o zi de sărbătoare,
În Cimitirul Vesel se veseleşte fiece mormânt.
În Cimitirul Vesel mă plimb printre morminte.
M-a cucerit pământul, făcându-mi legământ,
O umbră se ridică, sa-mi aduc de ea aminte,
De dincolo de vreme, de viaţă şi mormânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu